Înainte să încep să scriu, am deschis primul articol din 2019 ”Începem un an nou nouț” și am remarcat imediat prima propoziție a acelui articol: ”… ca o coală albă ce abia așteaptă să fie scrisă cu cele mai frumoase poveşti.” Nu știu dacă voi credeți în sincronicități, dar acea frază am scris-o pur și simplu dintr-o pornire poetică, și apoi am trăit-o tot anul fără să realizez.

Poate cea mai mare performanță a anului trecut este faptul că am reușit să fiu prezentă în viața mea și să savurez lucrurile care mi s-au întâmplat pe parcursul anului. Am trăit exact pe o foaie albă pe care am colorat-o cu întâmplări de poveste. Am reușit, în mare parte, să fiu atentă în jurul meu și să culeg experiențe și trăiri care s-au dovedit, pe parcurs, ca fiind exact cele de care aveam nevoie.

Acesta a fost obiectivul cel mare: să lansez la apă, cum ar veni, dorințele și apoi să le îndeplinesc folosindu-mă de contextele în care mă aflu. Fără chin, fără încrâncenare. Poate cu încordări de mușchi atunci când era nevoie, dar mereu în stare de flux.

Am avut mai multe obiective mici, mai mult mofturi sau ambiții ce țineau de pofta sufletului meu, cum ar fi:

  • sa îmi fac o pătură din lână gigant (nici nu vă imaginați ce scumpă este)

  • o excursie la munte când copacii sunt în flacările toamnei. (Am mai fost și în alți ani, dar anul acesta parcă totul s-a aranjat perfect, iar vremea a fost de vis.)

  • un șemineu ornamental, în sufragerie, de Crăciun.

Am avut și strădanii și nereușite, dar nu am mai făcut o mega-dramă din asta ca în alți ani și a fost foarte despovărător. Am reușit, de cele mai multe ori, să rămân deschisă la oportunități și să caut partea bună în fiecare întâmplare.

Așa am ajuns la ”Școala de scris” a lui Daniel Zărnescu. La începutul anului aveam niște obiective legate de scris, dar erau destul de vagi și vizau mai mult blogul. Totuși, pe fundal aveam un vis din copilărie: să scriu măcar o carte cu impactul pe care l-a avut ”Pe aripile vântului”. Pentru cine nu știe, autoarea acestei cărți a scis doar ”Pe aripile vântului”. Și, cum stima mea de sine era, pe vremea aceea, sub nivelul mării, îmi pusesem un scop micuț. Mă gândeam că dacă aș scrie, probabil aș avea creativitate și inspirație doar pentru o singură carte. Dar visam totuși să fie o carte cu un mare impact.

Și iată-mă, după două încercări de a mă înscrie la alte cursuri, ajunsă la cursul lui Daniel. L-am început în noiembrie și se va termina la sfârșitul lui februarie. De atunci parcă trăiesc într-un vis. Zici că acest curs a fost creat special pentru mine, pentru modul meu de a înțelege lururile și pentru dorința mea ascunsă de a deveni scriitor.

Apropo… dacă vă doriți cumva să scrieți cu impact, acesta este cursul cel mai bun pentru a învăța cum să faceți asta. Daniel Zărnescu este foarte talentat, structurat și conștiincios. Iar cursul lui este extrem de bine documentat și cu foarte mare aplicabilitate practică. Nu primesc bani pentru că scriu despre el aici. Vă împărtășesc doar convingerea mea.

Și uite așa se naște obiectivul cel mare pentru anul acesta: să scriu cartea la care visez de atâta timp. Și, după ce o scriu, să încep să scriu și altele. Este pentru prima oară când am curajul să spun acest lucru cu voce tare. Știu că va fi foarte provocator pentru mine, așa cum este deja participarea la acest curs. A fost nevoie de multă coordonare și organizare ca să includ între job, luat copilul de la grădiniță, serbări, Crăciun și familie acest timp și energie pentru a învăța ceva nou și a mă ocupa de visul meu. Iar scrierea unei cărți, chiar și cu rețeta în mână, va fi și mai provocatoare. Dar sunt entuziasmată și vreau să profit de asta și de energia începutului de an.

În rest… scopul general este să mă bucur de tot ce voi primi și să folosesc fiecare ocazie pentru a-mi modela un an frumos, bogat și echilibrat.

Despe blog ce pot să vă spun? L-am cam lăsat în paragină. Totuși sunt încântată că am o evoluție și aici: am început să mă descurc un pic mai bine cu SEO-ul vieții și să am mai multe articole portocalii și verzi decât până acum. Cine cunoaște, înțelege despre ce vorbesc.

Așadar, în acest al treilea an de existență a blogului, au fost câteva articole care v-au plăcut în mod special:

Locurile 4 și 3 sunt deținute de două articole foarte dragi mie, ”De ce mă bucur că mi-am dus copilul la o grădiniţă Waldorf” și ”De ce mă bucur că mi-am dus copilul la o grădiniță Waldorf – episodul 2”. 

Am descoperit cu adevărat frumusețea pedagogiei Waldorf abia acum, după ce am dus-o pe fiică-mea la grădiniță. Și nu încetez să mă minunez și să mă bucur de profunzimea spirituală a acestei pedagogii, așa că îmi pare bine că v-a plăcut și vouă.

În top, pe Locul 2, rămâne ”Cum a fost înțărcarea blândă la noi”. Este o mărturie foarte de profundă și personală, dar care pune în cuvinte frământările multor mame. 

Și Locul 1 îl cucerește anul acesta ”Dulce şi amar la Pensiunea „Curtea dintre vii – Ostrov” ”. Se pare că sunt mulți cei ce își doresc să cunoască părți mai puțin explorate ale Romaniei. Și eu am o amintire frumoasă din acea excursie, cu toate lipsurile cazării.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați vizitat această căsuță virtuală și vă doresc să aveți un an nou exact așa cum vi-l imaginați!

Sursă foto: pixabay.com

Text de: Loredana Nan

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.