Aici puteți citi prima și a doua parte.   (…) Nemesio îl ascultă, ba încruntându-se, ba făcând ochii mari. Apoi își reluă plimbatul agitat prin fața lor. Deodată se opri și se întoarse spre ei: ”Aveți curaj să mai intrați o dată în Grădină, cu mine?” Ruben se uită la el cu ochii mari. Până […]

Citește mai mult →

Puteți citi prima parte aici. (…) Maia sări imediat să îl prindă dar nu reuși să îl țină. Ruben își simți mâinile transpirând și inima luându-i-o la trap. Dar se repezi și el lângă Maia, încercând să o ajute. Bărbatul căzu, însă, greoi la pământ. ”La naiba!” zise Ruben. ”O fi înnebunit…cum spun ai noștri.” ”Nu […]

Citește mai mult →

Ruben călcă cu atenție pe o rădăcină noduroasă și făcu încă un pas lângă ea, asigurându-se că terenul este stabil și poate continua coborârea. Deși înainta destul de încet, nu se grăbea deloc. De fapt nici nu simțea vreo dificultate. Ba din contră, parcă plutea. Dar mergea cu atenție, ca să o poată sprijini pe […]

Citește mai mult →

Pasii grabiti ai lui Filip pe holul larg sparg linistea specifica momentului in care se desfasoara orele in scoala. Cand ajunge in dreptul clasei a IV-a trage de usa, dar se opreste in prag. Inauntru e haos: bancile sunt trase in lateral, pe langa fereastra si pe langa perete. Catedra este si ea lipita de […]

Citește mai mult →

Gelu scrie într-un carnețel șirul de cifre afișat de contorul de lumină. Prinde apoi, cu mare grijă, pixul de coperta carnețelului, băgându-l atent în geanta stil poștaș pe care o lăsase pe podea lângă el. Apoi brusc și fără vreun avertisment îi prinde mâna femeii care îl primise în casă și i-o răsucește la spate, […]

Citește mai mult →

Julia împinse încet ușa maro, din lemn masiv, cu încrustații complicate. Intră cu pași ușori în încăperea înaltă, luminată gălbui de un candelabru din mijlocul tavanului. Biblioteca Națională era goală la această oră, de după-amiază întunecată de iarnă. Biroul de la intrare, la care stătea de obicei doamna Berger, era liber. Probabil că ieșise puțin […]

Citește mai mult →

–   Ioana! Ioana! Ne cheamă D-nul Vicol. Se pare că vor să ne interzică participarea. Ioana se întoarce către asistenta ei coregrafă, o tânără brunetă și slăbuță, cu părul lipit de cap și ochi negri. De obicei este o fată liniștită, dar acum dă din mâini și se agită încercând să o facă să plece […]

Citește mai mult →