Iată că m-am apucat și eu să scriu despre situația în care ne aflăm, deși nu am mai scris pe blog de vreo 3 luni, pe motiv de alte câteva proiecte în care mă aflu, și care mi-au mâncat tot timpul care era și așa limitat. Este o situație fără precedent. Asta e clar. Trebuie să luăm măsuri de protecție, în egală măsură a noastră și a celor din jurul nostru. Asta este obligatoriu. Dar mai este obligatoriu, zic eu, să nu ne panicăm și să acționăm rațional. Iar la asta ne ajută uneori și hazul de necaz. Și mai cred și că putem învăța niște lecții importante din toată tărășenia asta.

Așa că azi m-am gândit să adun aici câteva concluzii personale, condimentând puțin cu meme-urile care m-au amuzat cel mai mult zilele acestea pe Facebook. Nu stiu să dau toate sursele exacte, dar promit să corectez asta dacă mi se atrage atenția.

1. Igiena

Sursa: kmkz.ro

Se spune peste tot că trebuie să ne spălăm pe mâini. Acum, pe bune, poate e o ocazie să continuăm să facem asta și după ce trece nebunia. Citisem undeva un comentariu, cum că românii au fost murdari dintotdeauna și că noi avem cultura wc-ului în fundul curții, astfel că nu ne vom învăța niciodată să fim altfel, la nivel de nație.

Asta mi-a adus aminte o poveste de-a bunicii mele care arată contrariul. Da, bunica mea a crescut într-un sat prăfuit din Bărăgan, unde agricultura și creșterea animalelor era singura sursă de asigurare a traiului. Și, totuși, băieții din sat aveau un obicei simplu dar care ne arată nivelul de igienă al acelor vremuri. Când se organizau baluri în sat și invitau o fată la dans, nu o atingeau direct, ci foloseau o batistă ca strat intermediar între mâna lor și rochia fetei. Pentru că aveau mâinile muncite, într-adevăr, și chiar dacă se spălaseră, exista riscul să le transpire mâna în timpul dansului și să păteze rochia fetei. Și vorbim despre un obicei de prin anii 1940. Deci nici nu poate fi vorba despre o lipsă moștenită a unei conștiințe legate de igienă. Poate doar neglijată pe parcurs.

Poate după nebunia asta vom rămâne totuși și cu alte obiceiuri simple, pe lângă spălatul pe mâini timp de 20 secunde, cum ar fi: spălatul pe mâini și înainte de a merge la toaletă și după; sau folosirea mâinii stângi când deschizi ușa toaletei sau apeși pe clapeta dispenserului de săpun, pentru că mâna dreaptă ai folosit-o la altceva.

Până atunci, dacă așa trebuie, atunci ne spălăm pe mâini temeinic și des chiar dacă ajungem așa:

2. Igiena gesturilor

Tușitul și strănutatul în cot este un gest de bun simț, până la urmă. Îmi povestea o colegă că săptămâna trecută, când se afla în autobuz, a strănutat o … femeie (că doamnă în mod clar nu pot să îi spun) și nici nu a schițat vreun gest de a pune măcar mâna la gură (ce să mai zic eu de cot). Astfel că i-a împroșcat cu salivă pe toți cei din jurul ei. Acum serios, oameni buni! Nu e vorba doar despre boli, dar este și profund dezgustător să ai un astfel de comportament. Și până la urmă este o dovadă a nivelului de civilizație al unui om să folosească gesturi de oameni care trăiesc în comunități, nu de sălbatici din pădure.

Pe de altă parte, câți oameni își ating fața din reflex de foarte multe ori pe zi? Probabil majoritatea. Cred că este un bun exercițiu de conștientizare, care ne va folosi și după această perioadă, să ne abținem de la a sta toată ziua cu mâna pe față. Eu aici am de lucru foarte mult, recunosc. Iar în această perioadă parcă am luat-o razna. Pentru că știu că nu am voie, parcă m-au apucat toate mâncărimile pământului. Dar e o ocazie de a controla gestul conștient o vreme, și apoi devine obicei și nu mai este un efort. Pe termen lung poate contribui la o comunitate mai sănătoasă în general.

3. Spiritul civic

Și aici ajung la un subiect care are o paletă întreagă de aspecte, de la omul inconștient care strănută în autobuz fără să îi pese că îi poate îmbolnăvi și pe alții și până la comportamentul intenționat în care minți că nu ai fost plecat din țară și afectezi un oraș întreg.

În general este benefic să rămânem, și după această perioadă, cu reflexul de a ne gândi și la binele comun, nu doar la cel personal. Am fi o societate mai câștigată dacă ne-am readuce în comportament reflexul (pe care îl aveam cândva dar s-a mai diluat) de a-i ajuta pe cei mai slabi. Aud în această perioadă de foarte mulți tineri care bat la ușa vecinilor în vârstă și îi sprijină făcând un drum la magazin sau la farmacie în locul lor. Aflu despre oameni responsabili care se autoizolează și care anunță imediat pe toată lumea despre orice situație ar putea apărea. Cunosc personal oameni care își suspendă afacerile în domeniul cursurilor pentru copii (de exemplu), asumându-și dificultăți în bussiness, și eforturi pentru reorientare în online. Dar fac asta pentru binele comunității. 

Suntem forțați, practic, să ne perfecționăm spiritul civic și ne e util să nu renunțăm la el nici după aceea.

4. Rezervele

Lumea s-a bulucit să golească rafturile cu făină și mălai în primă fază. Psihologic vorbind, este o reacție explicabilă. Dar, putem să tragem o concluzie importantă din asta. Oare nu e bine să avem mereu niște rezerve? Nu. Nu mă refer să avem tone de făină și de mălai în debara. Ci să avem un comportament cumpătat și preventiv în general. Eu am învățat această lecție de la soțul meu, încă de pe vremea când abia ne mutasem împreună, și am scris aici cum am implementat în familia noastră sistemul de păstrare a echilibrului financiar, prin rezerve și cheltuieli istețe.

Ce vreau să spun? E bine, în general, să ai în cămară rezerve de alimente neperisabile pentru aproximativ o lună. Este bine, în general, să ai bani puși deoparte, pentru a putea trăi chiar și un an de zile fără să îți afectezi stilul de viață de acum. Pentru că niciodată nu ști ce poate apărea. Nu e musai să fie virus. Poate doar rămâi fără job sau te îmbolnăvești.

Dar până trece nebunia este important să ne păzim trupul de virus și mintea de isterie, cum putem mai bine. Să mai închidem câte o oră televizorul, să mai citim o carte și să mai facem și haz de necaz. Nu de alta, dar putem să pățim și alte lucruri grave, cum ar fi ridurile de îngrijorare. 

Sănătate tuturor!

Text de: Loredana Nan

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.