În copilărie am fost impresionată de ”Povestea unui om leneș” a lui Ion Creangă, în care o femeie a vrut să ajute un om sărman, oferindu-i din posmagii ei uscați. Îi pusese deoparte pentru perioade de lipsuri. Dar acel om a refuzat pentru că era atît de leneș încât nu avea chef să își inmoaie […]

Citește mai mult →

L-am cunoscut pe Dumnezeu în copilărie L-am văzut în spatele zâmbetului cald al mamei și l-am aflat în înțelepciunea bunicului. L-am simțit sub forma unei idei inspirate, când mă rătăcisem singură prin oraș și printr-o viteză de reacție, când era să mă lovească o motocicletă. Am trăit sub palma Lui sublima bucurie a copilăriei, când […]

Citește mai mult →

Recunosc sincer, că nu m-am gândit prea mult la ritmul din viața noastră până nu am dus-o pe fiică-mea la Grădinița Waldorf. Știam despre această pedagogie doar câteva lucruri de suprafață. Am fost atrasă instinctual. În timp, participând la sărbători alături de ea, am început să citesc și am aflat detalii care m-au fascinat. Așa […]

Citește mai mult →

Ca un copil crescut în vremuri de restriște comunistă … …în care cea mai frecventă motivare era critica directă, am căzut într-o extremă periculoasă cu fiica mea: eliminarea limitelor și încurajarea perpetuă. Am modificat mediul în care locuiam astfel încât să nu fie nevoie să îi spun NU, atunci când ea voia să exploreze. Atunci […]

Citește mai mult →

Am vreo 4-5 ani şi sunt acasă cu bunicul matern. A venit să stea câteva zile cu mine. Tocmai am mâncat de prânz, iar bunicul se apucă să spele vasele. Îl urmăresc cu interes şi uimire. Părinţii mei spală vasele cu mult detergent sub un jet puternic de apă. Bunicul meu însă, roteşte robinetul ușor […]

Citește mai mult →

Înainte de a fi băieți sau fete, ei sunt COPII. Au nevoie de jucării, de activități, de libertate de explorare și de manifestare. Un băiat și un cărucior de păpuși?!?! În parc, un băiețel este atras de căruciorul de jucărie al fiică-mii. Este fascinat!! Imediat intervine tatăl. Îl ia de lângă cărucior, pe motiv că […]

Citește mai mult →

Am avut în primăvara asta de gestionat o situație generată de super-protecția unor mame din jurul meu. De la o situație puțin dificilă prin care au trecut niște copii la grădinită, s-a dezlănțuit un adevărat jihad al părinților. Asta m-a determinat să reflectez mai mult la valul de hiper-protecție pe care noi, mamele, îl revărsăm […]

Citește mai mult →

Instinct matern înnăscut? Am 6 ani și jumătate și sunt extrem de încântată că am o surioară de câteva luni. Îmi este drag să o iau în brațe și să o port prin casă. După lungi insistențe, mama m-a lăsat chiar și să o înfăș o dată. Nu mi-a ieșit. Dar mă bucur că m-a […]

Citește mai mult →

Mai avem, oare, azi disponibilitatea de a fi solidari cu semenii noștri? Mai suntem dispuși să sacrificăm din timpul, energia sau interesul nostru pentru a ajuta pe cineva cu o nevoie, mică sau mare? Dar dacă ni se oferă un ajutor, îl acceptăm? Oare este vreo diferență (adică să spui că este un sprijin mic […]

Citește mai mult →

Deja nu mai este un secret că sunt foarte încântată de gradinița în sistem alternativ Waldorf, la care merge fiică-mea. Vreau să revin pe acest subiect, pentru că sunt fascinată de evoluția copiilor din grupă în general, și a fiică-mii în special. Despre pedagogie în sine se pot găsi multe materiale. Eu aș vrea, însă, să vă împărtășesc situații […]

Citește mai mult →