Oare bunicii noștri ce ar fi făcut, dacă ar fi trăit vremurile pe care le trăim noi azi? Probabil că ar fi făcut patul în fiecare dimineață, ar fi mâncat, în continuare, la ore fixe și ar fi zis din suflet: Doamne ajută! Zilele acestea m-am gândit destul de mult la bunicii mei. Inițial m-am […]
Citește mai mult →Situația specială în care ne aflăm ne afectează în moduri diverse pe fiecare dintre noi. Eu mă tot străduiesc să fiu pozitivă si sa gasesc soluții adaptate pentru familia noastră, contra plictiselii și lipsei de socializare, dar și a incertitudinii și rapidității cu care se întâmplă lucrurile, înainte de a apuca să ne repliem cum […]
Citește mai mult →Iată că m-am apucat și eu să scriu despre situația în care ne aflăm, deși nu am mai scris pe blog de vreo 3 luni, pe motiv de alte câteva proiecte în care mă aflu, și care mi-au mâncat tot timpul care era și așa limitat. Este o situație fără precedent. Asta e clar. Trebuie […]
Citește mai mult →Poate cea mai mare performanță a anului trecut este faptul că am reușit să fiu prezentă în viața mea și să savurez lucrurile care mi s-au întâmplat pe parcursul anului. Am trăit exact pe o foaie albă pe care am colorat-o cu întâmplări de poveste. Am reușit, în mare parte, să fiu atentă în jurul […]
Citește mai mult →În copilărie am fost impresionată de ”Povestea unui om leneș” a lui Ion Creangă, în care o femeie a vrut să ajute un om sărman, oferindu-i din posmagii ei uscați. Îi pusese deoparte pentru perioade de lipsuri. Dar acel om a refuzat pentru că era atît de leneș încât nu avea chef să își inmoaie […]
Citește mai mult →L-am cunoscut pe Dumnezeu în copilărie L-am văzut în spatele zâmbetului cald al mamei și l-am aflat în înțelepciunea bunicului. L-am simțit sub forma unei idei inspirate, când mă rătăcisem singură prin oraș și printr-o viteză de reacție, când era să mă lovească o motocicletă. Am trăit sub palma Lui sublima bucurie a copilăriei, când […]
Citește mai mult →Recunosc sincer, că nu m-am gândit prea mult la ritmul din viața noastră până nu am dus-o pe fiică-mea la Grădinița Waldorf. Știam despre această pedagogie doar câteva lucruri de suprafață. Am fost atrasă instinctual. În timp, participând la sărbători alături de ea, am început să citesc și am aflat detalii care m-au fascinat. Așa […]
Citește mai mult →Ca un copil crescut în vremuri de restriște comunistă … …în care cea mai frecventă motivare era critica directă, am căzut într-o extremă periculoasă cu fiica mea: eliminarea limitelor și încurajarea perpetuă. Am modificat mediul în care locuiam astfel încât să nu fie nevoie să îi spun NU, atunci când ea voia să exploreze. Atunci […]
Citește mai mult →Am vreo 4-5 ani şi sunt acasă cu bunicul matern. A venit să stea câteva zile cu mine. Tocmai am mâncat de prânz, iar bunicul se apucă să spele vasele. Îl urmăresc cu interes şi uimire. Părinţii mei spală vasele cu mult detergent sub un jet puternic de apă. Bunicul meu însă, roteşte robinetul ușor […]
Citește mai mult →Înainte de a fi băieți sau fete, ei sunt COPII. Au nevoie de jucării, de activități, de libertate de explorare și de manifestare. Un băiat și un cărucior de păpuși?!?! În parc, un băiețel este atras de căruciorul de jucărie al fiică-mii. Este fascinat!! Imediat intervine tatăl. Îl ia de lângă cărucior, pe motiv că […]
Citește mai mult →