Cartea debutează oarecum plictisitor, cu personajul principal în prim plan. Foarte repede am gândit că acesta este un tip anacronic și rigid, care are talentul de a-ți deveni nesuferit imediat. După încă câteva pagini m-am întrebat: „Oare cum l-o fi suportând nevastă-sa?”. Apoi am mers imediat cu raționamentul mai departe: „Dumnezeule! Oare cum a găsit […]
Citeşte mai mult →Se trezește și se ridică din pat cu somnul atârnând încă greu de pleoape. Este ora 5.30 și afară este încă întuneric. Este puțin înfrigurată, dar intră repede la duș, iar picăturile fierbinți o energizează și o încălzesc în același timp. Următoarea oprire este în camera ei preferată: bucătăria. Deși nu îi place să gătească, […]
Citeşte mai mult →Avea 30 de ani. Se poate spune că trecuse un pic prin viaţă. Ba chiar cei doi ani de căsnicie, care se sfârşiseră brusc şi aproape violent, îi oferiseră o porţie zdravănă de experienţe. Dar iată că acum trăia o iubire exact ca în adolescenţă. El era un băiat subţire, copilăros şi oarecum timid. Timid sau […]
Citeşte mai mult →După ce devii părinte, dar mai ales mamă, preocuparea față de cuplu rămâne doar la nivel de „să nu murim de foame”, „să avem niște haine curate cât de cât”, „să nu uităm complet cum arată dormitorul”. Atenția se direcționează aproape în totalitate asupra noului născut. Și este firesc să fie așa. Dar, pentru a […]
Citeşte mai mult →Am fost mică de înălţime şi slabă dintotdeauna. Bine, acum nu mai sunt atât de slabă (aş vrea eu!), dar în copilărie şi adolescenţă așa am fost. Am avut mereu probleme cu hainele pentru că nu găseam pe mărimea mea. Am intrat în adolescenţă în vremurile în care românii păşeau încrezători în democraţie. A fost şi […]
Citeşte mai mult →Primul meu blog l-am avut pe la vârsa de 13 – 14 ani. Era prin anul 1989. Da, da! Nu vă miraţi. Exact atunci am avut primul meu blog. Nu era în wordpress ci pe un caiet dictando. Am scis un articol foarte lung, de vreo 48 de file. Era de fapt o poveste amuzantă despre o expediţie […]
Citeşte mai mult →… Joaca e pentru copii / Prilej de bucurii. Dacă ați recunoscut versurile înseamnă că aveți vârsta apropiată de a mea. Cred că Marius Țeicu cânta asta. Mie imi plăcea foarte mult această melodie pe atunci. Azi, o aud pe fundal când mă cheamă fiică-mea să mă joc cu ea. Doar că în acele momente […]
Citeşte mai mult →Frunze răzlețe și palide au început să acopere pe alocuri gazonul ce și-a pierdut deja culoarea de verde crud. Oameni bronzați încearcă să prelungească atmosfera de vacanță furând câteva ore de weekend la mare sau la munte. În parc, discuțiile virează de la creme de protecție, destinații de vacanță „child friendly” sau protectii anti-țânțari, către […]
Citeşte mai mult →Wow! Tocmai am citit articolul Ioanei Chicet Macoveiciuc „Ce crezi că te-ar ruga copilul tău să schimbi la tine” . Am realizat dintr-o dată că nu m-am gândit niciodată la această idee. Tot timpul am acţionat cu gândul la ceea ce i-ar plăcea, şi-ar dori sau ar avea nevoie fiică-mea. Dar, să o întreb şi pe ea […]
Citeşte mai mult →Ştiţi momentele acelea când te simţi deznădăjduit, sau obosit, sau fără motivaţie, sau nesigur, sau … orice altă stare negativă v-ar mai putea încerca în momente mai mult sau mai puţin dificile ale vieţii? Eu am obiceiul, în aceste momente, să citesc ceva pozitiv sau să văd un film care să mă motiveze sau încurajeze. Mi-am făcut […]
Citeşte mai mult →