Aici îmi scriu gândurile ca într-un jurnal. Scriu despre mine şi pentru mame. Împărtășesc gânduri, frământări, revelaţii, idei, lămuriri şi nelămuriri, ce ştiu şi ce am învăţat din cursuri sau experienţe. Scriu pentru a mă descărca, pentru a mă lămuri şi pentru a-mi aşeza gândurile, pentru a înţelege sau pentru a trece mai uşor peste unele dificultăţi.
Zilele acestea m-am gândit mult la responsabilitate și respectarea asumată a unor principii. Dar voi începe cu o poveste despre principii: La mine în bloc, locatarii sunt în general deschiși, prietenoși și săritori. Dar la același etaj cu noi locuiește o fată, despre care vecinii mi-au spus că este ciudată, izolată și nesuferită. Când ne […]
Citește mai mult →Știu că fiecare dintre noi avem niveluri diferite de stres în aceste zile, și gestionăm totul la fel de diferit. Știu asta, pentru că eu vorbesc cu toată lumea din jurul meu despre asta și îi întreb mereu cum se simt. Ceea ce aflu îmi dovedește încă odată, dacă mai era nevoie, cât de diferit […]
Citește mai mult →Oare bunicii noștri ce ar fi făcut, dacă ar fi trăit vremurile pe care le trăim noi azi? Probabil că ar fi făcut patul în fiecare dimineață, ar fi mâncat, în continuare, la ore fixe și ar fi zis din suflet: Doamne ajută! Zilele acestea m-am gândit destul de mult la bunicii mei. Inițial m-am […]
Citește mai mult →Poate cea mai mare performanță a anului trecut este faptul că am reușit să fiu prezentă în viața mea și să savurez lucrurile care mi s-au întâmplat pe parcursul anului. Am trăit exact pe o foaie albă pe care am colorat-o cu întâmplări de poveste. Am reușit, în mare parte, să fiu atentă în jurul […]
Citește mai mult →L-am cunoscut pe Dumnezeu în copilărie L-am văzut în spatele zâmbetului cald al mamei și l-am aflat în înțelepciunea bunicului. L-am simțit sub forma unei idei inspirate, când mă rătăcisem singură prin oraș și printr-o viteză de reacție, când era să mă lovească o motocicletă. Am trăit sub palma Lui sublima bucurie a copilăriei, când […]
Citește mai mult →Recunosc sincer, că nu m-am gândit prea mult la ritmul din viața noastră până nu am dus-o pe fiică-mea la Grădinița Waldorf. Știam despre această pedagogie doar câteva lucruri de suprafață. Am fost atrasă instinctual. În timp, participând la sărbători alături de ea, am început să citesc și am aflat detalii care m-au fascinat. Așa […]
Citește mai mult →Înainte de a fi băieți sau fete, ei sunt COPII. Au nevoie de jucării, de activități, de libertate de explorare și de manifestare. Un băiat și un cărucior de păpuși?!?! În parc, un băiețel este atras de căruciorul de jucărie al fiică-mii. Este fascinat!! Imediat intervine tatăl. Îl ia de lângă cărucior, pe motiv că […]
Citește mai mult →Instinct matern înnăscut? Am 6 ani și jumătate și sunt extrem de încântată că am o surioară de câteva luni. Îmi este drag să o iau în brațe și să o port prin casă. După lungi insistențe, mama m-a lăsat chiar și să o înfăș o dată. Nu mi-a ieșit. Dar mă bucur că m-a […]
Citește mai mult →Mai avem, oare, azi disponibilitatea de a fi solidari cu semenii noștri? Mai suntem dispuși să sacrificăm din timpul, energia sau interesul nostru pentru a ajuta pe cineva cu o nevoie, mică sau mare? Dar dacă ni se oferă un ajutor, îl acceptăm? Oare este vreo diferență (adică să spui că este un sprijin mic […]
Citește mai mult →Deja nu mai este un secret că sunt foarte încântată de gradinița în sistem alternativ Waldorf, la care merge fiică-mea. Vreau să revin pe acest subiect, pentru că sunt fascinată de evoluția copiilor din grupă în general, și a fiică-mii în special. Despre pedagogie în sine se pot găsi multe materiale. Eu aș vrea, însă, să vă împărtășesc situații […]
Citește mai mult →