Aici îmi scriu gândurile ca într-un jurnal. Scriu despre mine şi pentru mame. Împărtășesc gânduri, frământări, revelaţii, idei, lămuriri şi nelămuriri, ce ştiu şi ce am învăţat din cursuri sau experienţe. Scriu pentru a mă descărca, pentru a mă lămuri şi pentru a-mi aşeza gândurile, pentru a înţelege sau pentru a trece mai uşor peste unele dificultăţi.
Mă aflu la poalele unui munte înalt, impunător și strălucitor, plin de zăpadă proaspătă. Este un munte luminat din belșug de un soare zâmbitor și prietenos. Mă atrage foarte mult să îl urc. Sunt conștientă că zăpada proaspăt așternută îmi va îngreuna înaintarea. Știu că mușchii mei nu sunt obișnuiți cu urcușul abrupt și cu […]
Citește mai mult →Anul trecut a fost foarte mult despre pandemie. Dar, de fapt, a fost despre forțarea limitelor. A fost despre autocunoaștere și despre înfruntarea propriilor demoni. A fost despre autodepășire cu pistolul la tâmplă. Mie îmi place să spun că anul acesta am fost cu toții puși la zid, așa că am învățat să facem parkour. […]
Citește mai mult →De când mă știu m-am străduit să pregătesc o atmosferă de așteptare și de trăire cât mai conștientă a acestei perioade premergătoare și a Crăciunului în sine. Nu am ales mereu calea corectă. Uneori am muncit până în ziua de Crăciun de am căzut lată și nu m-am bucurat de nimic. Alteori am mâncat […]
Citește mai mult →Zilele acestea m-am gândit mult la responsabilitate și respectarea asumată a unor principii. Dar voi începe cu o poveste despre principii: La mine în bloc, locatarii sunt în general deschiși, prietenoși și săritori. Dar la același etaj cu noi locuiește o fată, despre care vecinii mi-au spus că este ciudată, izolată și nesuferită. Când ne […]
Citește mai mult →Știu că fiecare dintre noi avem niveluri diferite de stres în aceste zile, și gestionăm totul la fel de diferit. Știu asta, pentru că eu vorbesc cu toată lumea din jurul meu despre asta și îi întreb mereu cum se simt. Ceea ce aflu îmi dovedește încă odată, dacă mai era nevoie, cât de diferit […]
Citește mai mult →Oare bunicii noștri ce ar fi făcut, dacă ar fi trăit vremurile pe care le trăim noi azi? Probabil că ar fi făcut patul în fiecare dimineață, ar fi mâncat, în continuare, la ore fixe și ar fi zis din suflet: Doamne ajută! Zilele acestea m-am gândit destul de mult la bunicii mei. Inițial m-am […]
Citește mai mult →Înainte să încep să scriu, am deschis primul articol din 2019 ”Începem un an nou nouț” și am remarcat imediat prima propoziție a acelui articol: ”… ca o coală albă ce abia așteaptă să fie scrisă cu cele mai frumoase poveşti.” Nu știu dacă voi credeți în sincronicități, dar acea frază am scris-o pur și […]
Citește mai mult →L-am cunoscut pe Dumnezeu în copilărie L-am văzut în spatele zâmbetului cald al mamei și l-am aflat în înțelepciunea bunicului. L-am simțit sub forma unei idei inspirate, când mă rătăcisem singură prin oraș și printr-o viteză de reacție, când era să mă lovească o motocicletă. Am trăit sub palma Lui sublima bucurie a copilăriei, când […]
Citește mai mult →Recunosc sincer, că nu m-am gândit prea mult la ritmul din viața noastră până nu am dus-o pe fiică-mea la Grădinița Waldorf. Știam despre această pedagogie doar câteva lucruri de suprafață. Am fost atrasă instinctual. În timp, participând la sărbători alături de ea, am început să citesc și am aflat detalii care m-au fascinat. Așa […]
Citește mai mult →Înainte de a fi băieți sau fete, ei sunt COPII. Au nevoie de jucării, de activități, de libertate de explorare și de manifestare. Un băiat și un cărucior de păpuși?!?! În parc, un băiețel este atras de căruciorul de jucărie al fiică-mii. Este fascinat!! Imediat intervine tatăl. Îl ia de lângă cărucior, pe motiv că […]
Citește mai mult →