Am citit deunăzi pe un grup de mămici o dilemă a uneia dintre ele. Nu ştia cum să pună problema cu tatăl fetiței ei, pentru că acesta era frustrat că, la cei 2 ani şi jumătate ai ei, fetiţa nu îşi manifesta afecțiunea faţă de el. Din această cauză o tot certa şi o ameninţa […]

Citește mai mult →

Nu! Nu îi abandonați într-un colț să plângă singuri până se autoliniștesc. Dar, dați-le voie să plângă atunci când ei simt asta. Auzim mereu în jurul nostru bone, părinţi, bunici care le spun copiilor: „Nu mai plânge că e ruşine / eşti mare / eşti băiat!” , „Şşt! Nu mai plânge! Gata! Nu s-a întâmplat […]

Citește mai mult →

Fetiţa mea este foarte cochetă şi are o mulţime de clame de păr, bentiţe şi alte accesorii de acest gen. Vreo două agrafe se stricaseră: uneia i s-a rupt floricica din capăt şi celeilalte i se rupsese gărgăriţa care o împodobea. La vremea respectivă i-am propus să le aruncăm, pentru că arătau rău şi nu mai puteau […]

Citește mai mult →

Am mai scris eu la un moment dat despre cât de uşoară este viaţa mamelor în ziua de azi. Azi vreau mă opresc la aspectele mai dificile ale mămiceniei moderne. Am constatat că presiunea asupra lor este mult mai mare decât era pe vremuri. Am cunoscut o mămică în parc care, timp de două ore cât ne-am […]

Citește mai mult →

Am mai povestit și altădată cum nu o oblig eu pe fiica mea să împartă jucăriile dacă nu dorește acest lucru. Dar simt că acest subiect are nevoie de un pic mai multă atenție. În primul rând vreau să mă opresc asupra motivelor pentru care abordez eu situația astfel: 1. Copiii își dezvoltă partea de […]

Citește mai mult →

Când devii mamă tot universul tău se schimbă. Toată lumea știe acest lucru. Inclusiv viitoarele mămici ce se mișcă greoi prin casă în ultima lună de sarcină. Ele se pregătesc, mai mult sau mai puțin temeinic, iar cei din jur se înghesuie să îi umple tolba cu sfaturi. Adevărul-adevărat este că nu știi nimic până […]

Citește mai mult →

Mersul cu copilul în parc poate fi o adevărată aventură. Poate ai un copil activ şi dornic de explorare, şi atunci alergi prin tot parcul de îţi ies ochii. Poate ai un copil căruia îi place să studieze oamenii, copiii, natura (ca al meu) şi atunci stai zeci de minute cu el pe loc şi […]

Citește mai mult →

… sau oricum, 10 lucruri care îi plac fiică-mii şi care pe mine mă înnebunesc, de cele mai multe ori: 1. Să lovească podeaua cu obiecte tari (de lemn sau metal), constant, ritmic şi … (uneori am senzaţia) fără oprire, dacă nu aş interveni eu după minute bune de lovit pe creierul meu. 2. Când […]

Citește mai mult →

Scriam aici despre provocările mamelor de-a lungul timpului. Eu mă lamentez pe aici pe blog, pe la rude şi prieteni şi pe la oricine are timp să mă asculte, că este greu să creşti un copil ( eventual doi, dacă e să pui la socoteală şi copilul interior). Şi mereu mă uitam în jur, sau […]

Citește mai mult →

Fiică-mea nu a mâncat niciodată foarte mult. Dar nici nu mi-am făcut foarte multe probleme cu asta. Am mai scris și aici despre asta. Am considerat că ea simte mai bine ce are nevoie organismul ei. Nu am forțat-o niciodată să mănânce, nu am manipulat-o, amenințat-o sau condiționat-o. Chiar dacă e genul de copil care […]

Citește mai mult →