Timp de citire: 4 minute

Unul dintre lucrurile cu care mă lupt în ultima perioadă sunt obiceiurile alimentare. Sau poate nu atât obiceiurile alimentare, cât, mai ales obținerea unui echilibru pe această direcţie.

Recunosc că, după nașterea fiică-mii, am acumulat niște kilograme în plus. De ce? „Pentru că am putut” – ca să citez un clasic în viaţă. Adică stăteam toată ziua acasă, aveam grijă de fiică-mea … şi mâncam. Şi cum oricând poţi mânca şi mai mult, mai ales dulciuri, asta am făcut şi eu. Dar, atunci când am hotărât să pun stop creşterii în greutate, am vrut să fac asta pentru totdeauna. Nu vreau să ţin cure de slăbire permanente, alternate cu afundări disperate în dulciuri.

Aşa că am încercat să mă educ pentru a mănca pentru a trăi şi nu pentru umplerea golurilor emoţionale. Nu am reuşit decât parţial, recunosc.

Dar acum două săptămâni şi ceva am decis că voi ţine post. Nu pentru motive religioase ci exact pentru obținerea acestui echilibru despre care vă vorbeam.

Constituia o provocare reală pentru mine din 4 motive:

Trebuia să gătesc mai des, deşi nu îmi place.

Într-adevăr în această perioadă am gătit aproape zilnic, pentru că eu mâncam de post, soţul mânca de dulce, iar fiică-mea mânca … ce voia ea. Dar sunt mândră de mine că am reuşit să avem mâncare diversificată cu toţii, inclusiv eu. Adică nu am mâncat doar cartofi copţi şi măsline. Am făcut inclusiv sarmale de post (cu ciuperci şi soia) care au ieşit o minunăţie. Mi-a confirmat şi fiică-mea care a mâncat la greu.

Trebuia să mă abţin de la dulciuri.

Adică trebuia să nu-mi mai cumpăr toată ziua amandine, pentru că nu erau de post. Am avut voie doar să beau o cafea pe zi cu o linguriţă de zahăr. Recunosc, însă, că am făcut destul de des clătite cu miere, dar mai mult în ultimele zile, când dorul de un desert devenise greu de dus.

Mi-am propus să micşorez cantitatea de mâncare, pentru că asta înseamnă postul: austeritate. Şi pentru că medicii spun că oamenii au fost construiţi să reziste la mâncare puţină, dar nu pot supravieţui când mănâncă mult.

Așa că am vrut să mă agăţ de ideea postului pentru a mă disciplina pe această direcţie. Am reuşit să nu am între mese vreo altă gustare decât fructe sau morcovi şi sfeclă roşie.

Am vrut să mă învăţ să mănânc conştient.

Adică, atunci când mănânc, să mă concentrez pe gust, arome şi textură şi să savurez mâncarea înainte de a o trimite pur şi simplu să îmi umple stomacul.

Am făcut odată un experiment de genul acesta la un training. Am primit fiecare câte o bomboană M&M şi a trebuit să urmăm instrucțiunile trainerului, analizând întăi cu mâna forma, greutatea şi textura exterioară a bomboanei. Apoi am pus-o pe limbă şi a trebuit să ne gândim la aroma pe care o simțeam prima dată, duritatea glazurii, etc. Apoi, după ce am muşcat din ea, a trebuit să analizăm aluna din mijloc, consistenţa interioară a bomboanei, gustul, etc. Cert este că, mi-a fost foarte greu să fac toate acele lucruri în loc să o mănânc pur şi simplu şi să mă îndop cu restul pungii de bomboane, până ce nivelul de zahăr din sânge ar fi ajuns la nivelul la care să trimită creierului comanda STOP. Dar am fost uimită că, după ce am savurat în acest fel bomboana, nu am simţit nevoia de încă una. Am simţit că a fost suficient.

Recunosc sincer că în această perioadă nu am reuşit să mănânc nici măcar o dată conştient vreun fel de mâncare. Dar mai am câteva zile până la Paşti, așa că acesta va fi scopul meu principal până atunci.

 

Tacâmuri pentru dietă echilibrată

Sursa foto: www.pixabay.com

 

În concluzie, am obţinut: Mai multă disciplină şi organizare la gătit, mi-am întărit voinţa în momentele dificile când stăteam la masă cu familia şi ei mâncau mici iar eu mâncam chifteluţe de năut, am redus cantitatea de zahăr şi cantitatea de mâncare.

Este un exerciţiu pe care l-am făcut şi pe care îl voi continua inclusiv de Paşti. Adică voi mânca din toate, dar cantităţi foarte mici şi fără pâine. Voi continua cu acest echilibru şi după aceea, pentru că scopul meu este echilibru pentru toată viaţa şi nu doar înainte de vreo sărbătoare. Şi da, voi mai ţine şi alte posturi, pentru că voinţa se antrenează așa cum îţi antrenezi muşchii la sală.

De ce? – poate că o să mă întrebaţi. Pentru că vreau să fiu un om sănătos care să se bucure de copilul, familia şi viaţa lui. Iar omul poate supravieţui multe zile fără mâncare şi doar cu apă, dar moare puţin câte puţin dacă îi dai mâncare multă. Punct.

 

Articol scris de: Loredana Nan

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.