Știu că fiecare dintre noi avem niveluri diferite de stres în aceste zile, și gestionăm totul la fel de diferit. Știu asta, pentru că eu vorbesc cu toată lumea din jurul meu despre asta și îi întreb mereu cum se simt. Ceea ce aflu îmi dovedește încă odată, dacă mai era nevoie, cât de diferit reacționăm în situații tensionate.

• 

Și, în afară de a vorbi cu ceilalți despre asta, citesc pagini de psihologie (pentru că sunt pasionată de asta și asta fac de mult timp), ascult conferințe sau discut cu terapeuta mea. Pe mine mă ajută foarte mult să înțeleg ce ni se întâmplă și la nivel psihologic și social, nu doar medical și economic. În afară de a înțelege, am primit și câteva sfaturi despre cum să gestionez stresul acestei perioade.

Aș putea să scriu despre asta pagini întregi, dar nu sunt specialist și nici voi nu cred că ați avea atâta răbdare. Am selectat aici doar două dintre sugestiile pe care le-am primit, pentru că am fost și în situația de a le aplica. Deci vă pot da și exemplul personal.

Nu judecăm pe nimeni

Absolut deloc. Trăim vremuri pe care nimeni nu le-a mai trăit niciodată. Ne confruntăm cu un stres și o presiune cu care nimeni nu s-a mai confruntat. Unii dintre noi (medici, autorități, patroni, salariați, părinți, bunici, etc) suntem nevoiți să facem alegeri, să facem acțiuni sau să luăm decizii în moduri în care nu am mai luat niciodată. Probabilitatea să greșim este foarte mare. Pentru absolut toată lumea. De aceea nu este cazul să judecăm pe nimeni. Absolut deloc.

Sigur că, în aceste vremuri, foarte mulți dintre cei de lângă noi (pornind de la colegul de birou sau soț și până la autorități) vor face greșeli. Foarte multe ne vor afecta direct sau indirect. Dacă mai dăm și vina pe ei, imediat intrăm într-o pușcărie psihologică și rămânem total fără putere (psihologică) de apărare. Aceste poziții nu sunt benefice nimănui. Nimeni nu rezolvă nimic prin învinuire. Nimic nu se schimbă, ba mai mult, unii ne închidem singuri în acele închisori și rămânem acolo. Ori, în această perioadă, este nevoie de noi toți să contribuim cu ceva pentru a ameliora sau rezolva situația.

Ce putem face în schimb? Să ne setăm mental ca să privim tot ce se întâmplă în această perioadă ca fiind lecții și nu greșeali. Dacă ne setăm așa, nu ne închidem și rămânem liberi să gândim soluții de rezolvare. Dar, cel mai important, nu ne creăm gânduri negative și nu dăm creierului nostru material negativ pentru a crea scenarii catastrofale.

De exemplu eu, la un moment dat, am început să mă înfurii pe șefii mei că nu sunt capabili să se adapteze la noua situație. Activitatea noastră presupune destul de multă prezență fizică la birou. Dar se poate organiza parțial și lucrul de acasă. Așa că am început să discut cu colegii mei într-un mod cât se poate de negativ și plin de judecăți. Aducându-mi, însă, destul de repede aminte de recomandarea de mai sus, am schimbat imediat abordarea.

Am început să pun problema într-un mod pozitiv subliniind avantajele pe care le avem față de alte categorii de angajați care au rămas fără loc de muncă sau față de unii antreprenori care au fost complet blocați de pe o zi pe alta și sunt nevoiți să găsească soluții rapid, atât pentru ei cât și pentru salariații lor. Apoi discuțiile le-am îndreptat către modalitățile de a fi cât mai protejați și de a face totul cât mai bine putem.

Am simțit imediat efectul schimbării mele de atitudine. La început am întâlnit opoziție la unele persoane. Dar alte persoane mi-au dat dreptate și le-am simțit cum se relaxează și își schimbă atitudinea.

Asta mi-a arătat la o scară mică, ceva ce am observat mereu de-a lungul timpului: că fiecare îi influențează pe cei din jur. Este doar alegerea noastră dacă îi influențăm pozitiv sau negativ.

Rămânem în prezent

Trecutul e tristețe, atunci când ne gândim, de exemplu, ce făceam anul trecut pe vremea asta. Viitorul este frică, dacă începem să ne imaginăm cum ar fi dacă se va întâmpla X lucru. De aceea cea mai bună soluție este să rămânem în prezent și să ne gândim doar la lucrurile pozitive. Și, dacă teama totuși ni se strecoară în suflet, putem să ne concentrăm pe gândul: ”Dacă se va întâmpla X lucru, voi găsi atunci o soluție pentru el.”

Am să vă povestesc cum am folosit eu această tehnică zilele trecute, când mă apucase o panică nebună. A fost ziua când s-a lăsat brusc un frig aspru și eu mă dusesem la serviciu îmbrăcată subțire. Mi-a fost cam frig toată ziua. Seara, când am ajuns acasă, m-am spălat pe cap și, fără să îmi usuc părul, m-am așezat să mă joc cu fiică-mea care mă așteptase nerăbdătoare toată ziua. Căldura în casă nu era pornită pentru că anterior fuseseră zilele foarte calde. Deci și în casă temperatura era ușor mai mică decât de obicei. Nu am realizat asta până când, la un moment dat, m-a cuprins frigul.

Când deja începusem să tremur, m-am oprit o secundă și am fost atentă la senzațiile corpului. Am realizat că am și o stare febrilă (s-au mi-am indus.. habar n-am). Din acel moment panica a început să mă cuprindă. Și, pentru că în ultima perioadă m-am obișnuit cu exercițiul auto-observației, am fost martora nebuniei care îmi cuprindea corpul.

Prima oară a apărut gândul: ”Am fost la serviciu cu metroul și am luat virusul”. Apoi am simțit o durere în capul pieptului (frica). Starea febrilă a început să mi se răspândească prin corp. A apărut următorul gând: ”Uite, au apărut și primele simptome: frisoane și febră.” Frica se răspândea cu viteză prin corp și prin vene. A apărut al treilea gând de învinovățire: ”Uite ce mi-au făcut șefii! Ar fi putut să ne lase să lucrăm de acasă măcar parțial. Dar pentru că ne-au pus să ieșim din casă, acum e posibil să mă fi îmbolnăvit”. Imediat am simțit o slăbiciune puternică în corp. Și, pentru că atunci când îți este frică, îți vine să respiri adânc, a apărut și al patrulea gând: ”Oare respir greu?”.

Acesta a fost punctul în care am zis: STOP. Am realizat că o iau razna, că îmi alimentez frica și dau și vina pe alții. Așa că am făcut un efort să intru în rațional și să abandonez imaginația care tricota cu viteză o poveste horror. Mi-am adus aminte sugestiile despre care v-am povestit mai sus. Și am gândit imediat așa: ”Gata! Potolește-te! Hai să vedem care este situația reală. Ai frisoane? Nu. Doar tremuri. Dacă vor apărea și frisoane te gândești atunci ce vei face. Până una-alta iei un pulover pe tine, îți usuci părul și îți faci un ceai fierbinte cu lămâie. Ai febră? (Am pus termometrul și avem 36.8) Nu. Dacă va crește te gândești atunci ce faci. Și nu mai da vina pe alții. Nu te ajută cu nimic să rezolvi situația de acum.” Dacă e să te îmbolnăvești, o pățești și când te duci la cumpărături.

Rezultatul? În primă fază am simțit, aproape imediat ce am terminat acest dialog interior, că toată agitația care începuse să îmi acapareze corpul a început să se retragă. Mi-a trecut frigul (dăă… dacă m-am îmbrăcat mai gros.. normal) și mi-au apărut și gândurile pozitive.

Peste câteva zile a apărut chiar și un efect secundar: șefii mei, au reușit să se adapteze și au organizat lucrul parțial de acasă, nemaifiind nevoie să mă duc zilnic la serviciu. Deh! Asta e! Cam toată lumea face greșeli și se repliază, aproape în permanență, zilele acestea.

Așadar, eu cred că în acest mod vom reuși să trecem peste provocările perioadei. Nejudecând pe nimeni, putem rămâne pozitivi și atenți la ce putem face, cu ce avem, acolo unde ne aflăm. Cred că aceasta este șansa omenirii acum. Să reușim să ne gândim la bine indiferent de ce se întâmplă, și vom ieși din cutie și poate vom găsi, fiecare în stilul lui, posibilitatea de a contribui la binele tuturor și, implicit, al fiecăruia dintre noi.

Haideți să trăim în prezent și să încercăm să facem cât de mult bine putem. 

PS: Și haideți să încercăm să nu mai judecăm, măcar o perioadă.

Text de: Loredana Nan