Am vreo 4-5 ani şi sunt acasă cu bunicul matern. A venit să stea câteva zile cu mine. Tocmai am mâncat de prânz, iar bunicul se apucă să spele vasele. Îl urmăresc cu interes şi uimire. Părinţii mei spală vasele cu mult detergent sub un jet puternic de apă. Bunicul meu însă, roteşte robinetul ușor pentru ca apa să curgă într-un firişor subţire.

„- De ce faci asta, tataie?

– Pentru a nu consuma multă apă. Sunt zone pe glob unde apa este foarte puţină, iar oamenii abia dacă au pentru băut. Şi noi trebuie să avem grijă la consumul de apă. Dacă pornim jetul cu presiune mare se pierde, fără rost, multă apă.”

A fost prima mea lecţie de ecologie. Și se întâmpla acum mai bine de 3 decenii și jumătate. Recunosc că nu am înţeles prea bine atunci şi nici nu am acceptat lecţia. Ba chiar m-am revoltat şi i-am spus bunicului că eu nu sunt de acord. Poate că pe vremuri, când scoteau apa cu găleata din fântână, era nevoie de economie. Astfel nu mai făceai multe drumuri şi efort. Dar acum avem acces foarte uşor, deci nu mai este nevoie de restricţii. Oricât mi-a explicat bunicul, eu nu eram de acord şi pace.

Mai târziu, la şcoală, eram obligaţi să păstrăm hârtia, masele plastice şi sticlele. Aveam tot felul de competiţii pe clase, despre cine reciclează mai mult. Nici atunci nu am înţeles rostul. Vedeam doar obligativitatea și mă deranja.

Însă vreo doi ani mai târziu am început să descopăr magia banilor câştigaţi din sticlele şi borcanele duse la centre de reciclare. Îmi cumpăram pe ei amandine şi Brifcor.

Foarte mult timp după acea perioadă, cam după adolescenţă, am început să observ risipa instalată după revoluţie. Toţi acei oameni care, în comunism, spălau punguțele folosite şi le păstrau într-o pungă mai mare, aveau acum la îndemână și își permiteau aproape orice își doreau. Când se strica ceva, când le lipsea ceva sau când se plictiseau de ceea ce aveau, aruncau pur și simplu și cumpărau altceva.

De aici până la cumpăratul compulsiv a fost doar un pas. Nu este de mirare că ne-am transformat într-o societate de consum. Creșterea economică magică de anul trecut (cea mai mare din Europa) a fost determinată de cumpărăturile pe care le-am făcut, cu toţii, pentru că am putut.

Este simplu să reciclezi, să recondiţionezi haine, să îţi foloseşti creativitatea pentru a nu arunca mâncare sau să repari un electrocasnic atunci când nu ai bani suficienţi sau ai anumite lipsuri. Dar cum ar fi să faci asta când îţi permiţi să cumperi orice?

Şi oare se merită să faci un astfel de efort? Poate tu munceşti zi lumină sau chiar mai mult şi nu mai ai energie să îţi coşi un tiv desfăcut la pantalon. Sau poate ţi se strică o tocăniţă prin frigider pentru că de 5 zile vii atât de târziu încât nu ai mai mâncat acasă. Şi poate îţi este mai comod, sau poate ai timp doar pentru a arunca rapid din frigider ceea ce ţi se pare îndoielnic. Sau poate e mai simplu să cumperi un blender pentru a-l înlocui pe cel căruia i s-a uzat garnitura.

Sursă foto: https://pixabay.com

Pe mine mă urmărește, însă, o imagine dintr-un film, cu un munte de resturi şi cu o frază care mi s-a întipărit în minte: „Dacă nu luăm măsuri, Pământul poate sfârşi sufocat sub un strat gros de electrocasnice, plastic şi gumă de mestecat.” Mă urmăreşte această imagine de câte ori trebuie să arunc o pungă sau un PET.

Sursă foto: https://pixabay.com

Recunosc că, deşi am avut această conştientizare, am acţionat de foarte multe ori fără să ţin cont de pornirea mea de a selecta gunoiul şi de a recicla.

Dar mă străduiesc să fac maxim din ceea ce pot, cu ceea ce am la îndemână. Soțul meu crede că efortul meu este în zadar atâta timp cât sunt și mai mulți cei care nu sunt preocupați. Dar eu nu sunt de acord cu el. Cred cu tărie că, dacă ești perseverent în aplicarea unei idei bune, oamenii te vor urma unul câte unul. Cred cu tărie că fiecare putem face câte ceva, chiar dacă sunt pași mici. Odată porniți pe ideea aceasta ne vom organiza din ce în ce mai bine, și vom reuși din ce în ce mai multe.

Eu am luat pentru acasă 2 coșuri în care pun separat plastic și hârtie și le arunc la tomberoanele plasate de Primărie în capătul străzii noastre. Și am înțeles, între timp, că tot ce aruncăm spre reciclare trebuie să nu conțină urme de alimente sau de murdărie. Așa că spăl bine cutia de plastic în care am cumpărat amandina de la Mega, înainte de a o arunca.

Am refuzat să mai cumpăr sacoșe de plastic. Ne-am luat mai multe sacoșe de pânză pe care le spăl la mașină și sunt și igienice, și drăguțe și protejez și mediul.

Fac eforturi susținute să nu mai arunc mâncare. Uneori totuși nu îmi iese organizarea și observ că am un fel de mâncare în frigider ce riscă să rămână neconsumat câteva zile. Atunci pun mâncarea în congelator. Și o scot peste o săptămână. Este o mană cerească pentru zilele acelea în care ești mort de oboseală sau lipsit de chef și doar scoți de la congelator o ciorbă ca la mama acasă, sau 10 sarmale delicioase. Și gata cina.

Nu mai arunc haine. Nu aruncam nici înainte. Donam hainele aflate în stare bună, dar pe care nu le mai purtam. Pe cele uzate le tăiam bucăți și le foloseam pe post de lavete de sters diverse suprafețe. Dar aruncam lenjeria intimă, șosetele rupte și hainuțele foarte uzate ale copilului. Am început să nu le mai arunc nici pe acelea.

Am aflat că cei de la H&M au un container în care poți arunca materialele textile ce nu se mai pot folosi. Așa că am început să strâng într-un sac de gunoi absolut orice material textil l-aș fi aruncat în alte condiții. După mai bine de un an aproape umplusem sacul. Când l-am dus, am primit și un voucher de 5 lei pt cumpărături făcute la ei.

Medicamentele expirate le duc la farmacie. Scriu un proces verbal de predare-primire și gata. Nu mai poluez eu apa sau pământul aruncându-le în wc sau la gunoi.

Bateriile terminate (cine are copii știe cât de multe folosim la tot felul de dispozitive de-ale lor) le strângem și le ducem la Ikea. Pentru 40 baterii uzate primim alte 10 baterii noi.

Când am avut o mașină de spălat veche și stricată, când ni s-a ars mașina de pâine, cuptorul cu microunde și uscătorul de păr, i-am chemat pe cei de la Rorec și am scăpat de ele.

Nu sunt multe lucruri pe care le fac în acest moment. Dar aspir la mai mult, și mai ales la mai mulți oameni pe care să îi pot influența pozitiv către această direcție. E clar că trebuie să ne trezim. E clar că omenirea se va sufoca sub propriul gunoi, dacă nu conștientizează nici măcar acum, în al 12 și jumătate -lea ceas.

Mi-a plăcut foarte mult faptul că și cei de la Declic au lansat o campanie mai amplă ce constă în măsuri de conștientizare și de acțiune în privința schimbărilor climatice. Informații mai multe gasiți pe site-ul lor.

România este codașă în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru prevenirea și adaptarea la schimbările climatice. Niciun lider politic nu vorbește nici măcar în șoaptă despre faptul că între Craiova, Calafat și Corabia crește “Sahara Olteniei”, un deșert în toată regula. Anual, 1000 de hectare de dune cuprind una dintre cele mai productive zone agricole ale țării.” atrag ei atenția.

Au inițiat și o petiție către oamenii politici români sub numele  Urgență climatică.

Sursă foto: https://pixabay.com

Pentru că, într-adevăr, lucrurile sunt îngrijorătoare..

”Planeta noastră e grav bolnavă. Trăim cea mai gravă criză a lumii noastre. Modul în care ne vom convinge liderii să acționeze își va pune pecetea nu pe generațiile viitoare – un alt concept abstract, ci chiar pe viața copiilor noștriUn copil născut azi, va crește o dată cu temperaturile. Când el sau ea va împlini 31 de ani, în România temperatura medie va fi cu 3 grade mai mare, iar atunci când va face 81 de ani, va fi cu 5 grade mai fierbinte. Asta înseamnă că acest copil va trăi zile cu temperaturi de până la 50 de grade Celsius.

Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) ne avertizează că mai avem la dispoziţie doar aproximativ 12 ani pentru a menţine temperatura medie globală la 1,5 grade Celsius peste nivelul preindustrial. După, fiecare 0,5 grade Celsius în plus vor înrăutăţi exponenţial riscurile de fenomene meteo extreme.” ne mai spun ei.

Sursă foto: https://pixabay.com

Dealtfel, tinerii din peste 50 de școli vor protesta azi, 20 septembrie 2019, în fața Bibliotecii Naționale din București, la ora 16.00. Ei se alătură astfel celei mai mari greve a elevilor din întreaga lume, împotriva schimbărilor climatice – #CLIMATESTRIKE IN BUCHAREST

Găsiți aici mai multe detalii despre acest protest organizat la nivel mondial.

Poate că nici acestea nu sunt lucruri mari. Poate că vor avea efecte mai mari sau mai mici, dar e clar că de undeva trebuie să începem. Deși deja trebuia să fi început. Înainte să ne ia plămânii foc.

Articol scris de: Loredana Nan

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.