Timp de citire: 1 minut

Sursa: https://pixabay.com/

Ieri, pe un grup pe Facebook, o mamă cerea sprijin pentru a trece peste momentul înțărcării. Copilul era bine, dar ea se topea de dor după acele momente de conectare.

I-am scris și eu un comentariu de încurajare și am avut o revelație: viața unei mame este formată din momente grele și momente pline de emoție și frumusețe, în același timp. Doar că fiecare dintre aceste momente nu durează mult. Ele sunt înlocuite, pe măsură ce crește copilul, de alte momente, și mai grele și mai frumoase (tot în același timp).

Inima ei tremură la fiecare sfârșit de etapă. Este stăpânită de frica de a nu pierde ceea ce a avut până atunci. Doar că tot ea descoperă că urmează ceva mult mai intens și mai emoționant.

Deja încep să înțeleg că o mamă seamănă cu un cufăr. Ea pune acolo de toate: lacrimi și zambete. Și fiecare amintire își ocupă un locușor în sufletul ei, fără că nimeni și nimic să o mai poată scoate de acolo.

Este un fel de crud și dulce destin al ei, de a cunoaște extazul și agonia, pentru ca următoarea etapă să-i aducă un extaz și mai mare (însoţit, bineînţeles de un alt tip de agonie).

Și, ceea ce este și mai interesant, este că durerea sau bucuria rememorării o va resimți exact ca atunci cand a trăit initial momentul. Şi poate că va însoţi totul cu ceva înţelepciune în plus.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.