Am stat de vorbă de curând cu o doamnă, trecută puțin peste 50 de ani și am avut ocazia să văd educația copiilor dintr-o nouă perspectivă: aceea a mamei dintotdeauna. Astăzi vorbim despre educație cu blândețe și respect, și din ce în ce mai multe mame adoptă acest stil. Chiar dacă le este greu să transforme obiceiuri și tipare moștenite, ele se străduiesc, uneori și greșesc, dar până la final rezultatul le dă cu plus. Educația tradițional românească, cu țipete, pedepse și, eventual palme sau bătăi, este pe deplin hulită și evitată de, din ce în ce mai mulți, părinți.

Dar oare, acei oameni care aplicau acele metode, nu erau și ei tot părinți? Oare ei nu aveau nici o tresărire de umanitate când își maltratau copilul? Oare țipetele acelei ființe micuțe, carne din carnea lor, suflet din sufletul lor, nu le trezea nici măcar un firav regret?

Ei bine, după discuția cu această doamnă am înțeles un pic din tabloul acelei situații. Ea îmi spunea că este bine că eu o cresc cu blândețe pe fiică-mea, pentru că, uite, pe vremea ei femeile cu experiență au învățat-o să își lovească copilul, ca să îi știe de frică, să îl mintă pentru că „așa trebuie să faci cu un copil ca să asculte”, iar ea a făcut cum spuneau ele, pentru că așa era pe vremea aia. Și mi-a adăugat apoi mai multe astfel de axiome de pe vremea ei. Îi părea rău că nu avea pe atunci atâta acces la informaţie cum avem noi acum. În timp ce îmi spunea asta îmi dădeam seama că, undeva într-un ungher din sufletul ei, suferă pentru ceea ce a făcut cu copiii ei. Și, cred că, foarte relaxată nu a fost nici atunci, în urmă cu 30 de ani, când aplica regulile satului. Mi s-a părut atunci îngrozitoare situația: să ai de ales între instinctul tău de mamă, care te îndeamnă către iubire necondiționată și către blândețe pentru puiul tău și vocea mătușilor cu îndemnuri împotriva firii. Ca să suporte așa ceva, e clar că și-au împietrit sentimentele și şi-au instalat pilotul automat deja existent. Nu este de mirare cum atâtea și atâtea generații au perpetuat o educație profund traumatizantă și creatoare de mase de oameni supuși.

Noi, părinții de azi, avem șansa să conștientizăm defecțiunea tiparului și să o corectăm. Vom începe cu copiii noștri, cei reali și cei interiori, și astfel vom rupe lanțul anormalității. Noi putem să schimbăm lucrurile și o vom face.

Sursă foto: www.pixabay.com

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.