Mă uit la fiica mea cum se joacă fericită cu o broşă de a mea. Bine, nu mai este broşa mea. Tocmai s-a minunat de ea şi a făcut diverse afirmaţii (fără să mi-o ceară direct) până a obţinut acceptul meu de a deveni a ei „de tot”. Îi desface acul de prindere, îl studiază şi […]

Read More →