Știți filmele acelea care încep frumos, pe veselie și zen? Copiii zburdă pe peluza casei, câinele lătră și cei doi părinți își împart iubirea din priviri. Și apoi apare el, cataclismul: o navă spațială pe cer, o tornadă, un cutremur sau un psihopat care fură unul dintre copii. Din acel moment viața familei este dată peste cap și începe haosul. 

Așa am primit eu pandemia. Când am fost închiși în case eu am fost atât de fericită: nu am mai alergat de nebună prin trafic să iau copilul de la grădi, nu am mai înghețat prin parc așteptând să își termine socializarea și joaca liberă, iar ritmul nebun a încetinit și ne-a dat timp să respirăm. Era și greuț uneori. A trebuit să ne schimbăm multe rutine, copilul suferea că nu își vede prietenii, soțul ducea greul cu lucrul remote și cu copilul în vervă prin casă. Dar per total era soare, zen și veselie.

Și apoi, zbang, cataclismul: școala online. Cred că nimic nu este mai crâncen și mai chinuitor decât școala online, pentru părinți, elevi și educatori deopotrivă. De atunci a început haosul și viața familiei a fost dată peste cap cu adevărat.

Destul de repede am trecut la faza: Nu mai vreau pandemie!

Întâi a ieșit Hulk din mintea mea, urlând zguduitor și distrugând totul în jur: Nu mai vreau pandemieee! Apoi a fost înlocuit de o fetiță plângăcioasă: Îhî! Îhî! Nu mai vreau pandemie! Apoi a rămas doar un adult în poziție fetală, legănându-se și repetând cu o voce subțirică și scârțâietoare: Nuu mai vreau paaandeeeemiiieee!

Nu știu alții cum sunt, dar în astfel de momente, pe mine mă ajută evadarea în lumea cărților. Așa că azi scriu pentru toți Hulcii, pentru toate fetițele plânăcioase și pentru toți adulții care stau acum în poziție fetală și lălăie vaiete subțirele. Scriu și pentru cei puternici care rezistă eroic, fără refulări din acestea copilărești, pentru că poate și ei au nevoie de relaxare prin lectură.

În afară de asta se apropie sărbătorile și poate vreți să faceți cadouri, sau pur și simplu poate veți avea mai mult timp să citiți. Așa că m-am gândit că sunt mulți iubitori de cărți care ar vrea să citească și autori autohtoni sau chiar să susțină piața de carte românească.

Vă voi povesti, iată, despre 4 cărți scrise de 3 autori tineri, doi dintre ei aflați la început de drum și celălalt fiind deja un autor publicat, atât de cărți de ficțiune cât și de cărți ”how to”.

”Bătălia de la Socola” – Cătălin Ioniță

Pe Cătălin l-am cunoscut la primul Atelier de scris la care am participat. Eu abia terminasem primul modul al Școlii de Scris susținută de Daniel. Eram foarte emoționată să particip la un exercițiu atât de dificil (gândeam eu), alături de alți absolvenți ai cursului, în timp ce eu eram abia un învățăcel. 

La final, când Cătălin a citit scena scrisă, mi-am zis că este un fel de supra-om de a putut să scrie ceva atât de complex și de creativ într-un timp atât de scurt. De atunci am început să îi urmăresc acțiunile ca să ”fur” din priceperea lui.

Apoi, la unul dintre cursuri, Daniel ne-a povestit despre un exercițiu coordonat de Cătălin cu o grupă de începători, în urma căruia rezultase un schelet de poveste atât de amuzant încât Cătălin se și apucase de treabă și draftul de carte era gata.

Mi-am zis că este, clar, un supra-om dacă reușește să scrie atât de mult și atât de repede. 

Fără a-i minimiza vreun pic meritele, am înțeles pe parcurs că secretul lui este că scrie și citește zilnic. Iar când faci asta ai ”mușchiul” antrenat și poți să scrii și creativ și profund și complex, așa cum face el. Practic din orice poziție, cum ar veni. 

Cartea ”Bătălia de la Socola” am citit-o cu nerăbdare, pentru că îi știam povestea și eram foarte curioasă să văd cum a ieșit. Știam că este o satiră, aflasem deja replici și contexte amuzante din carte, dar nu m-am așteptat la ceea ce am descoperit.

Sunt de fapt două povești în oglindă. Pe de o parte este povestea unui nebun, ce se crede Ștefan cel Mare. El dorește să își revendice recunoașterea celorlalți nebuni în fața altui nebun care și el se crede, la rândul lui, marele domnitor. Pe de altă parte este povestea medicului ce îi tratează pe bolnavi. El se consideră mult mai potrivit pentru a fi director al spitalului. Așa că dorește să își revendice acest post în defavoarea actualului director, care este deja bine susținut politic. Și de aici pornesc intrigi, lupte de culise, replici spumoase și situații amuzat-dramatice. Nebunie curată!

”Ciulise urechea, dar nu sesizase altceva decât freamătul normal al frunzelor în vânt. Când era entuziasmat, prunul vorbea cu el, spunându-i vrute și nevrute, însă asta i se întâmpla destul de rar. Gabi nu se supăra. Se știe, copacii sunt mai reținuți.”

Pe de altă parte, dezvăluirea informațiilor se face într-un asemenea mod încât finalul îți apare cu totul neașteptat. 

Dacă aș folosi un singur cuvânt pentru a spune ce îi definește scriitura, acesta ar fi: CREATIVITATE.

Dacă vrei să susții un tânăr scriitor și vrei să savurezi o comedie amară de bună calitate, o poți face pe storycraft.

”Șapte porți” – Radu Octavian

Pe Radu l-am cunoscut chiar la primul modul din Școala de scris. Era cam retras și tot scria de zor la laptop. Mult mai târziu am aflat că el profita de fiecare moment să mai scrie la romanul lui. Nu cred că am schimbat vreodată vreo vorbă cu el, el fiind mai retras iar eu nefiind vreo zână a socializării în acea perioadă.

Mai târziu, la unul dintre cursuri ne-a arătat cum se face o structură de carte, exact pe romanul proaspăt lansat deunăzi. Așa am aflat cât de organizat este, cât de bine s-a documentat, cât de profund a imersat în personaje și cât de mult a muncit până a ajuns la varianta finală a manuscrisului. Atunci mi-am zis că îi voi citi romanul, deși nu este absolut deloc genul meu de literatură: dark fiction. 

Însă din momentul în care am deschis cartea nu am mai putut să o las din mână. Este o carte extrem de profundă și complexă, care te ține acolo, minte și suflet până la final.

Este povestea unui tânăr foarte bogat, foarte deștept și foarte arogant care își dorește să găsească în magia neagră calea pentru a deveni supraom. Sacrifică multe lucruri pentru asta și are experiențe care îi relevă, în final, în ce constă adevărata super-putere a omului.

”- Jayden, tu trăiești cu speranța că vei ajunge supraom, dar totuși renunți la cine ești acum. Nu poți să mai stai așa, trebuie să iei o decizie. Aici și acum.

– Ce decizie?

– Ori accepți lumea așa cum este, ori accepți suferința prin care trebuie să treci pentru a construi o lume mai bună.”

Dacă ar fi să îi descriu într-un singur cuvânt scriitura, acesta ar fi: COMPLEXITATE.  

Puteți să o comandați tot pe storycraft.

”Bastardul” – Daniel Zărnescu

Și l-am lăsat la urmă pe Daniel, nu pentru că ar fi cel din urmă, ci pentru că el se află, de fapt, în spatele acestei minunate povești numită Storycraft. El a fost vrăjitorul care a început să alăture ingredientele necesare creării unei lumi de poveste. A conceput un curs de storytelling atât de nișat încât părea o nebunie. A început să coaguleze în jurul acestei idei o comunitate de oameni foarte faini. A lansat o platformă pentru iubitorii de povești, fie ele scrise sau video. A lansat și o editură, ca teren de joacă pentru noi, cei începători.

Dar el nu doar ne-a predat toate aceste lucruri ci le-a și aplicat. În Școală ne tot exemplifica diverse procese ale scrisului arătându-ne structuri și scene din romanul care urma a fi lansat în primăvară: Bastardul. Mi-am zis: Eh! Încă un roman istoric! Iar eu nu sunt cu romanele istorice. Dar văzând culisele acestei povești, mi-a fost clar că nu voi rata să îl citesc. Așa că am cumpărat-o cu autograf, imediat după lansare și am avut o adevărată surpriză.

Este povestea fiului nelegitim al Guvernatorului Daciei, ce încearcă să își găsească locul în familia care nu i-a fost niciodată familie și în ochii tatălui, a cărui iubire nu a observat-o sau nu a acceptat-o niciodată.

Este un roman foarte bine documentat, Daniel fiind dealtfel un pasionat de istorie. Dar este și o temă, foarte profund abordată, a familiei și a iubirii în toate aspectele ei.

O găsiți, bineînțeles, pe storycraft.

”Revolta Akienilor” – Daniel Zărnescu

Încurajată de descoperirea că îmi place cum scrie Daniel (nu știu de ce aveam senzația că e doar un teoretician .. dar nu-i spuneți asta), am hotărât să îi dau o șansă și Revoltei Akienilor. Mi-am zis că e tot vreo carte de război cum îi place lui. Ei bine, nu. Nu este o carte despre război. Cel puțin nu despre un război în formă clasică. Pentru că, dacă Daniel știe să facă un lucru foarte bine, acela este să ia o pasiune de-a lui și să o pună în pagină sub o mulțime de forme neașteptate. 

Revolta Akienilor este o metaforă ce îl are în prim plan pe un băiat de 10 ani, care se simte abandonat de familie, pe perioada verii, la o bunică foarte rigidă și autoritară. El reușește să își ia de partea lui o întreagă armată care să îl sprijine în îndeplinirea visului lui de a deveni scriitor. Nu vă spun mai mult pentru a nu vă da spoilere. Este o poveste foarte duioasă despre cum reușește un copil să depășească piedicile, găsind resurse în interior, lucru care de multe ori nici adulților nu le iese.

” – Am crezut că nu mai ai nevoie de noi! mi-a mărturisit Dienekes, vizibil afectat.

  – Ești nebun? Sunteți ce am mai scump pe lumea asta! le-am spus.

I-am lăsat să se acomodeze din nou în apartament, timp în care mi-a reapărut buna dispoziție, uitată parcă de la bătălie încoace. În tot timpul ăsta fusesem continuu morocănos și plângăcios, dar acum simțeam că am putere să sparg norii.”

O puteți comanda aici.

Dacă ar fi să pun într-un singur cuvânt stilul de scris al lui Daniel, acesta ar fi: PROFUND.

Puteți comanda câte o carte a fiecăruia sau puteți să optați pentru tot pachetul care are o reducere importantă și are și transport gratuit. Îl găsiți tot pe site-ul storycraft. 

Vă doresc lectură plăcută, și aveți grijă de Hulcii și de copilașii plângăcioși din voi în aceste vremuri distopice. Vom fi bine. Cu câteva scurt circuite la activ și probabil cu niște ticuri nervoase, dar în mod clar vom ieși mai puternici din asta.

 

Text scris de: Loredana Nan