Timp de citire: 3 minute

Scriu asta pentru că sunt frustrată, supărată și, cel mai rău, nu am soluții.

Am locuit toată viața mea, de până la 30 și ceva de ani, la Ploiești. Ce-i drept este un oraș poluat și fără vreo posibilitate mai acătării de distracție. Apoi, vreo 3 ani și ceva am locuit în Galați. Într-adevăr, nu este cel mai curat și mai amenajat oraș în care ai putea locui. Dar, de 3 ani și jumătate, de când locuiesc în București, am ajuns la concluzia că aici calitatea a vieții este mult mai scăzută decât în celelalte două orașe.

Îmi cer scuze de la bucureșteni. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Dar, spuneți și voi dacă este normal, pentru o capitală europeană, să se întâmple astfel de lucruri. Este adevărat că nu sunt situații permanente (unele). Dar tot se repetă la o lună-două. Așa ceva mi s-a mai întâmplat în altă parte doar strict ocazional. Este adevărat că în Bucureşti ai foarte multe oportunităţi: de job, de educaţie, culturale sau pentru timpul liber. Dar, deja mă întreb dacă merită preţul plătit.

Când îți este lumea mai dragă, se oprește curentul. Slavă Domnului că nu m-a prins niciodată în lift. Sper nici să nu mi se întâmple vreodată.

Dar mi s-a întâmplat să am mașina de pâine sau mașina de spălat pornite și s-a terminat cu treaba mea pe ziua aceea. Copilul deja e traumatizat, după ce, de vreo două ori s-a oprit curentul seara și s-a trezit brusc în beznă, în mijlocul casei.

Bine că are somnul profund și nu aude UPS-ul care se apucă să țiuie în puterea nopții. Deh! El (UPS-ul) nu știe că e noapte și e calculatorul închis, deci nu are ce date proteja.

Despre traficul de aici aș putea să scriu o carte. Cred că și voi la fel. La început, până să mă obișnuiesc, eram șocată că îmi ia 10 minute să traversez o intersecție mai mare, și o oră jumate să ajung la o programare la medic. Acum am mai învățat niște trucuri. Dar tot e anormal să facem o oră până ieșim din București (deși stăm destul de aproape de centru) și apoi doar 30 de minute până la blocul părinților, în Ploiești.

De vreo săptămână am revenit în București, din concediu. Am găsit afiș, pe ușa blocului, că este oprită apa caldă. Am zis: „Ok. Probabil că se fac verificările de vară. E în regulă.”

A doua zi era oprită apa rece. Am zis că, probabil lucrează ceva și la apa rece.

A treia zi, la baie, curgea apă ruginită pe țeava de apă rece. A trebuit să aduc apă de la bucătărie ca să spăl copilul. Am amânat să pun rufe la spălat, ca să nu-mi înnegresc lenjeria.

A patra zi nu am putut spăla vase. Apa rece curgea cu rugină. Noroc că am putut spăla rufe. La baie nu mai aveam această problemă.

Aș putea foarte bine să mă mut la țară. Și acolo car apă de la fântână. Dar măcar nu e poluare și tot atâta timp îmi ia să ajung în oraș.

Sursa: www.freeimages.com

Am mai fost, ce-i drept doar câteva zile, și în alte orașe mari, ca Brașov sau Cluj. Nu aș putea să apreciez cum funcționează electricitatea sau apa caldă la ei. Dar sigur traficul a fost mai organizat decât în București.

Știu. Articolul acesta nu este deloc despre partea frumoasă a vieții. Dar eu chiar simțeam nevoia să mă descarc. Sau, probabil, doar eu mă confrunt cu aceste situații. Pentru că, dacă deschid subiectul cu vreun bucureștean, doar ridică din umeri, iar eu mă simt ca o exagerată.

  1. Dar nu inteleg de ce zici tu de apa si lumina din Bucuresti..!? Ca si la Ploiesti se opreau des……. pe vremea lui Ceausescu!! ::)))))

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.