Am în minte acest articol de mult timp, dar, iată că abia acum i-a venit rândul să îl scot la lumină. Eu nu sunt genul care să judec oamenii după zona în care locuiesc, dar, de-a lungul timpului am auzit şi eu, ca tot omul, diversele prejudecăţi despre locuitorii diverselor zone din România, şi, fără să vreau am pus uneori etichete înainte de a le verifica veridicitatea. Bineînţeles că mediul în care creşti şi trăieşti își pune amprenta asupra comportamentului tău. Dar, de foarte multe ori mi s-a demonstrat că nu se potrivesc toate acele prejudecăţi şi că, unele sunt chiar nedrepte. Am auzit şi eu tot ce se spune despre moldoveni. Dar azi vreau să vă mărturisesc că îmi place de ei de mor.

Am avut şansa să locuiesc în Galaţi vreo 3 ani şi să am niște experienţe care m-au legat definitiv de acea zonă. M-am dus acolo pentru a deschide un birou Herbalife (deci în interes profesional) şi am primit niște lecţii pe care nu le-aş fi crezut. Este adevărat că oraşul nu era, în acea vreme, foarte bine administrat şi nu arăta extraordinar. Dar oamenii au compensat orice neajuns. M-am dus acolo cu atitudinea mea uşor arogant-superioară şi am întâlnit niște oameni calzi, prietenoşi, veseli, săritori şi buni. Eu m-am comportat după cum mi-a dictat firea mea de ploieştean, descendent al ironicului Caragiale, iar ei m-au întâmpinat cu bonomia specifică lui Creangă. Uneori am greşit amarnic în faţa lor, dar, când le-am cerut spăşită iertare, ei au râs, m-au iertat şi mai ales mi-au uitat greşeala.

Am organizat împreună unele dintre cele mai tari petreceri din viaţa mea. Au fost alături de mine când mi-a fost greu şi s-au bucurat sincer când mi-a fost bine. Am învăţat de la ei despre importanţa aspectului exterior indiferent de situaţie, şi despre cum să fii familie chiar şi pentru prietenii tăi.

Aş putea să mai tot scriu, dar cred că pot să rezum totul la o singură idee: pur şi simplu îi iubesc!

Sursa foto: http://www.freedigitalphotos.net/