Afară cer albastru, curat, soare strălucitor, adiere răcoroasă de toamnă. O vreme superbă, numai bună de plimbat copil vesel prin parc.

Săptămâna asta am descoperit cărticelele de la Usborne. Larisia e foarte încântată, iar maică-sa și mai și. Nu am luat decât două deocamdată. Dar stați pe aproape că s-ar putea să am noutăți și detalii în curând.

Pentru că s-a încălzit vremea ne-am întors la savurarea acestui început de toamnă în natură. În weekend am fost în parc și am adunat castane și frunze uscate și am făcut un aranjament drăguț de sezon. Larisia a găsit azi și un con de de brad. Nu știu cât vor rezista acestea, pentru că frunzulițele decupate săptămâna trecută au fost dezlipite cu migală de către copil și aruncate la gunoi, pentru că geamul trebuia să fie curat.

Ce meșteresc? Partea de sus a rochiţei Larisiei este gata.

Am finalizat chiar și o gentuță începută acum vreo doi ani, căreia trebuia să îi mai pun doar breteaua și să îi fac o dublură pentru interior. Acum gata, nu îmi mai țin telefonul în gentuța Larisiei între banană și sticla cu apă.

Iar astăzi şi Larisia a meşterit primul ei obiect. Da. Aţi auzit bine. Ştiu că are doar doi ani jumătate, dar azi a vrut să coasă şi ea. Așa că i-am dat o bucăţică de material şi un ac cu aţă şi ea a pungălit-o cum a putut. Eu am încurajat-o spunându-i că i-a ieşit o minge. Ei i-a plăcut şi a mai vrut. Iată rezultatul:

Nu-i așa că am un copil priceput?

Sunt recunoscătoare pentru că am un copil sănătos şi un soţ înţelegător. Sunt recunoscătoare pentru banii pe care îi câştig în timp ce mă pot ocupa de creșterea fetiței mele. Sunt recunoscătoare pentru spațiul drăguţ în care locuim acum şi pentru oportunitățile pe care le avem pentru a avea propriul nostru cuib.

Mă gândesc la rolul tihnei în viața noastră. Trăim într-o viteză uluitoare, primim imediat un vălmășag de informații, poze, vești sau amintiri doar printr-o atingere ușoară a unui ecran. Avem activități stresante și totul trebuie făcut repede. Toată lumea vrea asta, inclusiv noi. Acceptăm prea des să fim doar spectatori în fața unui ecran care ne fură timpul și energia pe negândite.

Uităm să facem o pauză ca să ne regăsim pe noi înșine, ca să ne auzim și propriile gânduri. Bunicii aveau un ritual al tihnei: odihna de după masa de prânz, statul pe prispă la asfințit sau conectarea cu natura. Cred că am fi mai fericiți, mai împăcați cu noi înșine şi cu mintea mai limpede dacă ne-am dat voie mai des la momente de tihnă.

În bucătărie shake spumos de capucino și ceai aburind pentru dimineți vesele de toamnă

Citatul săptămânii:

„Perseverent şi hotărât, în viaţă

își joacă rolul tacticos, în tihnă:

Se scoală zilnic dis-de-dimineaţă,

Să aibă timp mai mult… pentru odihnă!” –

Liviu Sergiu Manolache

Vă doresc o zi minunată! (…și o săptămână tihnită ?)