Timp de citire: 4 minute

10 motive pentru care sunt recunoscătoare când am stări negative:

  1. Avem nevoie de tristeţe. Ne oferă un echilibru şi ne învaţă să apreciem mai bine bucuriile şi fericirile vieţii.
  2. Este bine când ţi-e lene. Se spune că instinctul ne trimite o astfel de stare pentru că ştie că va urma o perioadă foarte aglomerată. Deci când vă este lene, savuraţi-o pentru că sigur urmează o perioadă când nu veți mai putea lenevi. (este doar o vorbă, deci luaţi-o ca atare, nu ca pe un fapt ştiinţific demonstrat – oricum pentru mine e o scuză bună 🙂 )
  3. Eu am fost o persoană invidioasă încă din copilărie. Mama a remarcat, la un moment dat, şi mi-a spus că nu e bine să fii așa. Așa că am început să-mi ascund această stare, iniţial faţă de ea, apoi şi faţă de mine. Ani la rând m-am chinuit să ţin acest lucru ascuns, să nu îl spun, să nu îl arăt, să nu îl simt. Dar acest lucru nu a făcut decât să amplifice starea mea de invidie. La un moment dat, pe la vreo 30 şi ceva de ani, aflându-mă într-un mediu destul de competitiv, şi eu însămi îmbrățișând această competitivitate, am fost nevoită să îmi dau masca jos şi să mă uit la mine cu acest stigmat uriaş: invidia. A fost greu iniţial, pentru că mă simțeam un om rău dacă sunt capabilă de așa ceva, mă simțeam un om mincinos pentru că am putut ascunde atâţia ani acest defect, apoi am constatat cât de eliberator este. După ce am vorbit cu o persoană apropiată şi i-am recunoscut acest lucru (deşi reacţia ei a fost de şoc şi groază) eu m-am liniştit: de acum nu mai trebuia să mă prefac. Şi așa relazată cum eram, am putut să mă analizez mai bine, şi să aflu care erau motivele pentru care eram invidioasă. Aşa am aflat care era şi calea de a scăpa de invidie. Tot ce trebuia să fac era să nu mă mai compar cu ceilalți. Extraordinar! Marele adevar! Profunda descoperire! Era un lucru pe care îl citisem de un milion de ori în cărţile de dezvoltare personală, îl auzeam ca sfat la cei din jur, dar ştiţi cum se spune: îmi intra pe o ureche şi îmi ieşea pe cealaltă. Pentru că eu nu recunoșteam asta despre mine. Eu eram convinsă că nu mă compar cu nimeni şi că nu sunt invidioasă. Deci invidia e bună pentru că te forţează, prin vindecare, să afli cum să devii un om mai bun. Cel puțin așa a fost la mine.
  4. Când ai o stare de rău sau vreo durere este cel mai bun moment să stai degeaba. Ai o scuză perfectă.
  5. Dorul (de persoana iubită sau doar de un prieten bun) este un sentiment dureros uneori, datorită faptului că nu îl poţi contracara imediat. Dar tocmai această dulce durere face revederea mai palpitantă și mai savuroasă.
  6. Când ești nervos/nervoasă e un semnal că ai tot acumulat niște frustrări. E cel mai bun moment să te oprești o clipă, să tragi aer în piept și să te întrebi ce este în spatele acestei stări. Care sunt, de fapt, lucrurile acumulate? Mai inspiri-expiri de câteva ori pentru a te calma, apoi îți expui nemulțumirile. Multe lucruri se rezolvă după o furtună de nervi abordată cu înțelepciune.
  7. Când avem lipsă de energie înseamnă că ne-am forţat prea mult. Poate am depus un efort fizic prea mare, sau preocuparea mentală a fost prea intensă sau poate somnul a fost neglijat. Este momentul să dăm reset şi să lucrăm la cauză. Este recomandat (deşi nu cred că ţine nimeni cont de asta, nici măcar eu, dar așa spune în teorie 🙂 ) să nu foloseşti substanţe energizante: dulciuri, cafea, şi alte licori sau cofeinuri. E bine să ascultăm vocea corpului pentru a nu-l uza înainte de vreme. Când putem.
  8. Rușinea este un sentiment implementat prin mecanisme sociale. Generaţii întregi (inclusiv a mea) au fost crescute în ruşine. Dar este un sentiment foarte negativ şi deloc constructiv. Merge mână în mână cu frica: de judecata lumii, de repercusiuni, etc. Chiar şi în ziua de azi, unii copii mai sunt crescuţi sub amenințarea ruşinii. De fapt nu este bine să îţi fie ruşine. Dacă totuşi o simțim este bine să lucrăm pentru a o conştientiza, apoi pentru a o elimina. Ce trebuie să rămână totuși, sunt două stări mai sănătoase pentru noi: dorinţa de a fi mai buni şi responsabilitatea. De exemplu, nu trebuie să îţi fie ruşine că ai făcut o greşeală, oricare ar fi ea. De fapt, asumă-ţi responsabilitatea pentru ce ai făcut şi vezi ce poţi repara: cere-ţi scuze, plăteşte daune, fă un contraserviciu, etc. De asemenea nu ajută pe nimeni să îţi fie ruşine că nu te-ai ridicat la nivelul așteptărilor unui mentor, de exemplu. Este mai productiv să fii autentic, să îţi recunoști limitele şi să faci tot ce ţine de tine pentru a deveni mai bun data viitoare. Şi exemplele pot continua.
  9. Mila. De ce am trecut-o la sentimente negative? Pentru că, după părerea mea, mila îi face rău celui faţă de care o manifeşti. Te pune pe tine pe o treaptă superioară lui, ceea ce nu este adevărat. Cu toţii suntem egali în faţa divinităţii. Pe de altă parte îi face rău celui care o simte. Îi dă senzaţia că şi el merită milă în unele situaţii, deci şi el va fi inferior la un mement dat. Dar e bine totuși dacă simțim chiar şi milă şi este şi mai bine dacă vom conştientiza că un sentiment mult mai bun ar fi compasiunea sau empatia. Din acea stare putem ajuta real o persoană, cu respect şi fără să îi rănim sentimentele.
  10. Stresul este la ordinea zilei în vremurile noastre. Este rău în momentul în care predomină în viețile noastre. Dar este foarte bun pe perioade scurte. Atunci îl putem numi şi încordare. Un termen limită ne face mai productivi cu o anumită sarcină. Un obiectiv mai înalt ne scoate din zona de confort şi putem deveni mai buni. Până şi la sală, dacă stresăm un pic musculatura, ea devine mai fermă. Cu condiţia să alternăm totul cu perioade de relaxare, pentru a-i da corpului, minţii, sufletului, timp să se refacă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.