Vă spuneam, într-un articol anterior, că anul acesta am făcut câteva greşeli strategice în organizarea programului de vacanţă care ne-au ridicat câteva probleme în colaborarea cu copilul. Acest lucru mi-a stresat câţiva neuroni, care voiau doar să se relaxeze în vacanţă, dar au fost nevoiţi să lucreze la niște negocieri la care nu se aşteptau. Dar ne-a adus şi multe zâmbete amuzate şi, mai ales, pline de mândrie părintească.

Una din problemele apărute la un moment dat a fost generată de faptul că fiică-mea a cerut să îi cumpărăm un ATV micuţ de jucărie, cu un băţ ataşat, cu care putea să îl împingă încoace şi încolo, după pofta inimii. M-am uitat la jucăria atrăgătoare, m-am uitat la morişca din mâna ei pe care o cumpărase cu doar 2 minute în urmă de la taraba anterioară (şi pe care deja nu o mai dorea), m-am gândit la cele 3 jucării asemănătoare pe care le avea acasă şi pe care nu le mai folosise de vreo 2-3 luni şi … am început negocierea.

– Draga mea, tocmai ţi-ai dorit foarte mult morişca aceasta, deşi mai ai una asemănătoare acasă. Nu are rost să îţi iau şi ATV-ul acesta acum, pentru că mai ai acasă o roată, un fluturaş şi o gărgăriţă, toate asemănătoare.

– Da, mami. Da’ ăsta e un ATV. Eu îl vreau pe ăsta foate mut.

– Păi şi cu morişca ce facem?

– Ia-o tu. Eu veau ATV-ul. Eu chia’ îl veau foate mut.

Am stat, m-am învârtit, mi-am chemat întăriri (soţul), am mai încercat de vreo două ori cu explicaţii, dar ea şi-a păstrat tonul foarte hotărât:

– Eu mi-l doesc foate muut! Te hog!

Așa că am pierdut negocierea.

I l-am cumpărat cu o uşoară strângere de inimă. Însă ea a fost foarte generoasă cu mulțumirile şi laudele la adresa noastră toată ziua:

– Tati, sunt foate feicită că mi l-ai cumpăat! Îmi pace foate mut. Mami, sunt foate bucuoasă când mă joc cu ATV-ul! Uite câte lucui fac cu el!

Deja strângerea de inimă dispăruse, acoperită de bucuria sinceră a copilului.

Partea rea, însă, de abia atunci începea. Urma să luăm telecabina până la Babele şi să petrecem ceva timp sus pe platou. Intenţionam să îi arătăm şi ei Sfinxul şi Babele, să mâncăm o ciorbiţă la cabană, să ne răsfăţăm prin iarbă şi să ne întoarcem relaxaţi în Buşteni către amiază. Dar Doamne-Doamne şi ATV-ul copilului ne-au pus serioase probleme.

La coada de jos de la telecabină ne-am descurcat. Copilul s-a jucat cu noua jucărie, scutindu-ne pe noi de efortul de a o ţine ocupată şi neplictisită. A avut şi câteva interacţiuni cu un copil de la rând, dar i-a oferit cu generozitate morişca ei cea nouă şi deja ignorată. Astfel şi-a salvat ATV-ul drag de la share-uit.

Nu am estimat, însă, faptul că jucăria, destul de voluminoasă şi cu băţul destul de lung, o să ne cam incomodeze la urcarea în telecabina ticsită cu oameni Toţi îşi doreau să stea la geam ca şi mine, care îi arătam copilului pentru prima oară tot felul de lucruri. Nu a vrut nicicum să se desprindă de jucăria ei. Nu a acceptat să o punem în sacoşă sau să o ţină tati pe parcursul drumului. Așa că mi-am rupt eu muşchii cu copilul în braţe, în poziţii incomode ca să evităm lovirea celorlalţi pasageri, fiind atentă în acelaşi timp, la drum şi la minunățiile de admirat.

Când am ajuns sus, lucrurile s-au agravat. A început să plouă imediat ce am ieşit de la telecabină. Atunci mi-am trezit iar neuronii negociatori şi le-am dat dispoziţii clare să nu se oprească până nu vor câştiga negocierea. Să ignore mândria şi inima de mamă, şi să îmi ofere o victorie. M-am aşezat la nivelul fiică-mii şi i-am spus blând, dar ferm:

– Draga mea, uite că a început să plouă, sunt foarte mulţi oameni care vor să meargă către cabană ca şi noi, așa că vom pune jucăria undeva, unde vrei tu, ca să nu ne incomodeze.

– Da. O împing eu pe jos.

– Exact asta voiam eu să îţi explic: nu se poate să o laşi pe jos, pentru că sunt multe pietre ascuţite care vor împiedica mersul jucăriei tale. În plus, drumul este aglomerat şi ne grăbim pentru că a început să plouă. Este foarte important să ajungem repede la cabană.

– Mami, tai să dicutăm! Eu ţin ATV-ul în baţe şi meg lepede cu el. Așa!

– Draga mea, pentru că drumul este atât de denivelat, este nevoie să te ţin eu de mână, pentru protecţia ta. Ai nevoie să ai mâinile libere pe un astfel de teren. Jucăria te-ar incomoda la mersul nostru grăbit. Hai să o punem în sacoşă la tati.

– Ba nu! O duc eu.

Temperatura începea să îmi crească şi firișoare subţiri de fum începeau să se întrezărească ieşindu-mi pe urechi. Am respirat adânc şi nu am cedat:

– Îmi pare rău dar nu se poate de data aceasta să facem așa cum spui tu. Avem nevoie să avem mâinile libere şi să ne grăbim. Uite că deja plouă de-a binelea.

– Nuu! Nu i-o dau lu’ tati. Nu veau să o stice.

– Înţeleg că eşti îngrijorată că s-ar putea strica jucăria.

– Daa. O ţin eu.

– Îți înţeleg îngrijorarea. Îţi promit că o vom pune cu grijă în sacoşă şi vom avea grijă să nu se strice. Dar este foarte important să ne putem mişca repede, în siguranță şi să nu îi incomodăm nici pe ceilalți.

– Mamii, am o idee foate bună pentu tine! Acultă-mă!

– Te ascult, draga mea. Spune-mi!

– Eu pun ATV-ul în sacoşă la tati, iar el ale ghijă de el. Daa?

Iupiii! Neuronii mei făceau dansul bucuriei şi deschideau o sticlă de şampanie pentru a sărbători victoria!

– Draga mea, este o idee excelentă! Așa facem!

Toată discuţia a durat cam 5 minute, cu tânguieli, cu momente în care fiica mea încerca să se sustragă discuţiei şi să plece singură înainte. A fost nevoie de multă stăpânire de sine din partea mea, ca să mă păstrez blândă, dar fermă.

Aş fi putut să termin totul în 30 secunde? Bineînţeles. Aş fi putut să îi interzic scurt şi fără explicaţii, să îi smulg jucăria din mână şi să o iau în braţe forţat pentru a pleca cu ea prin ploaie către cabană. Ea ar fi plâns, eu aş fi putut să o cert şi să o ameninţ până își înghiţea lacrimile şi tăcea.

Dar … NU AŞ FI PUTUT! Dacă procedam astfel, am fi fost cu toţii supăraţi şi nervoşi. Ne-am fi stricat cu siguranţă după-amiaza, iar eu îmi stricam relaţia cu copilul. Şi nici nu i-aş fi dat ocazia să aibă o idee atât de bună. 🙂

 

Text de: Loredana Nan

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.