Aproape toată viața mea am fost o persoană dezorganizată. Noroc cu programul de la școală și cu întunericul care se așternea la un moment dat, căci altfel aș fi putut spune că nu am respectat niciodată un program. Paradoxal este faptul că, în tot acest timp, mie îmi plăceau planificarile. Periodic așterneam pe hârtie un program cu activitățile pe care urma să le fac când veneam de la școală, cu ordinea și orele aferente. Respectam programul respectiv maxim o zi, după care plonjam din nou în haos. Urmarea era că eu mereu eram cu temele nefăcute seara, frecvent eram în contratimp la joacă și, recunosc, uneori îi încurcam și pe prietenii mei cu „programul” meu. De ce nu eram organizată? Din trei motive: În primul rând am iubit dintotdeauna libertatea, în al doilea rând, fiind un copil crescut cu cheia la gât nu avea cine să îmi impună disciplina şi, în al treilea rând, părinții mei având un program haotic la serviciu, am avut ca model de organizare haosul şi am văzut că ei funcţionau destul de bine şi aşa. Degeaba mă învăţau ai mei ce trebuie să fac, după ce îmi expuneau lecţia, ei plecau la serviciu, iar eu rămâneam cu convingerea mea: dacă respect un program (chiar și cel făcut de mine cu drag) îmi pierd spontaneitatea și libertatea.

Mai târziu, când am intrat în câmpul muncii am început să respect planificarile zilnice, săptămânale și lunare specifice. Dar, cum ieșeam din birou, îmi îmbrățișam familiarul meu haos.

Am ajuns cu acest bagaj la Herbalife. Aici, ca liber întreprinzător m-am confruntat, nu doar cu necesitatea planificării și disciplinei, dar și cu rezultatele negative, apărute aproape instant dacă nu respectam planul făcut. Norocul meu a fost că am avut acces, în cadrul acestei companii, la cele mai bune cursuri de organizare și planificare (de fapt orice curs făcut în Herbalife nu a putut fi egalat în calitate de nici un altul la care am fost vreodată, deşi am studiat acest lucru în mod special). Deci, aici am învățat să mă planific și am fost și forțată de conjunctură să respect planificarea, am obținut o anumită rutină dar, frecvent, abandonam această disciplină pentru mult-iubita mea libertate. Mă învinuiam foarte mult pentru eșecul meu. Mult timp nu am reușit să înțeleg de ce mă tot autosabotez. Destul de târziu am aflat că niciodată nu o să îți intre în obicei un lucru care îți contrazice principiile. Iar eu prețuiam atât de mult libertatea! În mintea mea era o contradicție între disciplină și libertate. Și nu știam cum să le armonizez, pentru că le voiam pe amândouă.

Apoi am devenit mamă și am experimentat un alt gen de haos: nu aveam nici planificare, nici libertate, pentru că fiică-mea a fost alaptată la cerere și in primele luni nu am avut nimic predictibil. Eram tot timpul la mâna ei.

Răspunsul l-am găsit în toată această perioadă în care am făcut „magia recunoștinței”. Fiind obligată în fiecare zi să fac ceva creativ (să scriu un articol nou), foarte multe lucruri s-au aranjat așa cum nici nu mă aşteptam. Am devenit bursc mai organizată, aveam timp să fac mai multe lucruri, eram mai relaxată, mai calmă şi mai puţin frustrată. Şi am elucidat şi misterul. Am aflat cauza acestei reuşite: rutina unui lucru care îţi face plăcere. Aş putea sintetiza acest lucru sub forma unei fraze concrete: ai grijă să faci în fiecare zi ceva care îţi face plăcere, care îţi hrăneşte propria fericire, chiar dacă, pentru asta înseamnă să faci un efort în plus, sau să dormi mai puţin. Fă din asta o rutină, şi totul în jurul tău se va organiza şi alinia în jurul acestei energii pozitive, astfel generate. Eu am uitat de conflictul dintre dorinţa de libertate şi frica de discplină pentru că scrisul mi-a dat atâta satisfacţie, bucurie şi libertate, încât am dorit să fiu mai disciplinată şi organizată pentru asta. De fapt, mi-am dorit şi am devenit fără efort şi sacrificii.

Mai scrisesem eu aici că trebuie să faci în fiecare zi ceva care îţi place pentru a fi fericit, dar, acum am observat că astfel, nu obţii doar fericire ci şi o mulţime de alte avantaje pe care nici nu le-aș fi pus în legătură cu o rutină zilnică ce îţi aduce satisfacţii personale.

Cum de s-a întâmplat asta? Toate cărțile de dezvoltare personală spun că e bine să începi cu ce nu îți place. Dacă ai mai multe sarcini, fă-o mai întâi pe cea mai neplăcută, ca să scapi de ea. Altfel o vei tot amâna toată ziua și te vei simți foarte rău din cauza asta. Este foarte adevărat. Este o metodă eficientă să scapi de sarcinile neplăcute. Nu știu cum este la alții, dar eu, după ce făceam ceea ce nu-mi plăcea, mă simțeam ușurată că am scăpat, dar simțeam și nevoia de o pauză sau de o recompensă. Astfel că, pînă la urmă tot pierdeam timp preţios şi eficienţa mea nu creştea, ba din contră, chiar îmi creştea frustrarea, pentru că, până la sfârşitul zilei, de multe ori nu mai apucam să fac şi ceva pentru propria mea mulţumire, sau eram prea obosită pentru asta. Făcând în fiecare zi un lucru care mi-a făcut plăcere, mi-am umplut rezervorul de energie pozitivă și satisfacție. Astfel nu mi s-a mai părut atât de greu să fac și lucruri care nu îmi plac: cum ar fi să gătesc sau să fac pe gospodina toată ziua. Porneam la treabă cu satisfacţia că m-am ocupat prima oară de mine şi aveam restul zilei la dispoziţie să fac orice era nevoie, indiferent că îmi plăcea sau nu.

Așadar, dacă ar fi să concluzionez, aş spune că este important să afli ce îţi place cel mai mult să faci, ce îţi încarcă sufletul de mulţumire şi bucurie. Apoi fă acel lucru înainte de orice în ziua respectivă, şi abia apoi alege lucrul care îţi este cel mai neplăcut şi fă-l imediat după aceea. Astfel vei fi mulţumit că ai scăpat de ceva neplăcut, dar vei avea şi energia pozitivă necesară pentru a susţine o zi oricât de plină, surprinzătoare şi provocatoare ar fi.